Narcis SIRETEANU

Până mai ieri, Irinel Columbeanu umplea până la refuz paginile ziarelor şi televiziunilor. Nimic nu-i stătea în cale. Obţinea tot ce voia, de la dame frumoase, inaccesibile unor coate goale ca noi, până case luxoase şi obiecte de artă irepetabile. Nici o bogăţie din sistemul planetar nu-i era inaccesibilă. Chiar şi o emisiune personală de televiziune avea – la postul „B1 Tv” – un „realiti şău” prin care se plimba ca vodă prin lobodă.

Femeile cu care se alipea Iri la epidermă nu erau chiar femei, în accepţiunea normală. Ci un fel de gonflabile cu performanţe ultramoderne. Nu numai că ele puteau zâmbi, nu numai că gemeau şi-şi dădeau ochii peste cap, dar deţineau chiar un fond de câteva sute de cuvinte, pe care le ordonau în fraze uneori inteligibile. Erau păpuşi care presupuneau cheltuieli de întreţinere de-a dreptul uriaşe. O dovadă că ştiinţa a făcut paşi uriaşi pe drumul dezvoltării e că aceste păpuşi gonflabile puteau chiar să procreeze. Mai mult, apăsându-le pe câteva butoane, ele şi alăptau, după ce năşteau.

Cu gonflabile ca Ana Lesko, Romaniţa Iovan şi Monica Gabor, Irinel a vrut să-şi înfrângă zestrea de complexe, care l-au făcut să apară în propriii săi ochi ca un simulacru de bărbat.

Astăzi, Columbeanu e terminat. Şi-a pierdut averea, şi-a pierdut şi dinţii, iar gonflabilele sale s-au împrăştiat ca potârnichile. E falit. A dat chix în afaceri, băncile i-au înhăţat tot. Dacă te uiţi la el, e şi mai caricatură ca în vremurile sale de roz financiar.

Seamănă cu un castravete din pamfletul lui Geo Bogza, „Mărirea şi decăderea unor castraveţi”. În scrierea amintită, castraveţii sunt descrişi în toată splendoarea lor de efebi primăvara, când tot norodul tânjeşte după ei. Pentru ca toamna, când ajung nişte legume puchinoase, nimeni să nu-i mai vrea decât cel mult în borcan, pentru murat.

Irinel Columbeanu a avut soarta confraţilor săi castraveţi, descrişi de Bogza. O merită. Prea s-a jucat cu focul.