Tonele de arabi refugiați care invadează fără număr Europa vor aduce cu ei tot ce știu mai bine și mai bine, începând cu refuzul ostentativ de a se integra în noile lor țări. Vor veni cu agresivitatea lor știută, care ia forme de la cele „light” până la cele la care ne gândim doar cu groază. Vor veni cu încăpățânarea lor de a nu urma regulile țărilor gazde, vor avea pretenția de a-și ridica moschei și de a arăta în general ce mari și tari sunt ei.
Dacă nu vom fi așa cum ei își doresc, ne vor bate cu Coranul în cap și nu vor renunța sub nici un chip la fețele alea de masă, pe care și le toarnă peste freză. Și nu în ultimul rând, își vor aduce propria lor justiție, o justiție de Evul Mediu. O justiție absurdă și surdă, o justiție a violenței, a dintelui pentru dinte, chiar dacă scoaterea dintelui pe care ei îl plătesc e doar imaginară.
Nici nu au gusturi rele arabii. Cei mai mulți strâmbă din nas la țări ca Serbia, România sau Ungaria, pe care le văd doar ca niște destinații de tranzit. Ei vor în Germania, vor în țări nordice. În Germania și-n țări nordice am vrea și noi, sinceri să fim, dar suntem conștienți că nu se poate. Pentru ei nu există nu se poate.
E și firesc să fim reticenți la asaltul arăbesc. Avem propriile noastre probleme interne, doar ăștia ne mai lipsesc. Plus că nu avem nimic în comun cu ei. Iisus + Mohamed = Love? Mă îndoiesc! Nimic nu ne leagă, absolut nimic. În afară de tradiția că i-am suportat ca studenți, în vremea lui Ceaușescu. Ne făceau și atunci o grămadă de probleme.
Văd că Ponta și alți moraliști se arată scârbiți de atitudinea populară și ne bat obrazul că nu-i vrem pe refugiați. Eu zic să-i ia el și ai lui acasă pe intrușii arabi. Fiecare politician din PSD – milionari în euro, cum bine știm – să găzduiască doi-trei musulmani, că doar au cu ce-i ține. Astfel, criza s-ar putea rezolva foarte simplu, iar Ponta n-ar mai fi scârbit.