Narcis SIRETEANU

Eroică este lupta care se poartă pe toate fronturile contra corupţiei din România. Eroică, dar, în opinia mea, lipsită de orice şansă de izbândă. Căci mita - peşcheşul, şpaga, şperţul sau cum mai e numită - e prea adânc sădită în solul nostru, iar eu cred că e chiar prezentă în ADN-ul poporului român.

Zadarnică este regia, chiar dacă nouă, celor cinstiţi care privim din sală, ne place spectacolul, din care nu lipseşte sângele. Dar cred tot mai tare că nu e sânge adevărat, ci e doar un pospai de vopsea roşie, din aceea folosită de actori în filme. Uitaţi-vă cu atenţie: după un simulacru de detenţie, hoţii ţării ies din puşcărie proaspeţi, ca de sub un duş care, în loc de jumătate de oră, a durat opt luni sau un an. Le prieşte. Becali, Roşca-Stănescu, Copos au revenit în libertate cu gura până la urechi. Sunt mai cu poftă de viaţă ca oricând.

Îi tai balaurului un cap, îi răsar trei sau şapte în loc. Asta e situaţia de când e România pe harta lumii. Mi-au căzut în mână nişte documente istorice din perioada interbelică. Nimic nu se putea obţine fără şperţ. Mai ales evreii erau taxaţi fără milă. Mare bătaie era pe banii lor, care trebuiau smulşi de la ei prin orice mijloace. O aprobare, o scutire de la munca obligatorie, o scoatere de pe lista suspecţilor. Mita oferită de evrei era pentru aceştia ca o armă de apărare. Numai înmânând-o persoanelor influente, puteau emite pretenţii în societate.

Astăzi, mita este din nou singura armă a omului simplu. Dacă intri în spital, ce să faci, să nu dai şperţ medicului şi să ieşi neoperat sau operat de mântuială? Dacă eşti părinte, poţi să nu o ungi pe „doamna” sau să cumperi meditaţii la ea şi să-ţi rămână copilul de căruţă, cu cele mai mici note din clasă? Du-te fără plic la primărie şi zi-mi şi mie ce rezolvi. Înscrie-ţi fără plic firma la o licitaţie publică şi zi-mi şi mie dacă ai vreo şansă.

Ştiţi ce e lupta împotriva corupţiei din România? Caca-maca, scuzaţi expresia.