De ce nu pot fi un bun feisbucar

Pagină de Facebook? Nu am, frățioare. Și nici nu vreau. Dețin cel puțin o sută de motive ca să mă țin la distanță de acest fenomen distrugător de intimități.
În primul rând, Facebook-ul este locul unde fiecare om se laudă cât îl ține gura. Cu ce are sau nu are. Cu frumusețea lui sau cu isprăvile sale. Rețineți, pentru ca un feisbucar să se laude cu frumusețea lui, nu trebuie să fie frumos. Poate fi și urât ca dracul, nu contează. Frumusețea stă în numărul de like-uri.
După ce s-a lăudat pe săturate cu șomoiogul lui de calități, feisbucarul trece la trupul iubitei sau nevestei, pe care ne-o arată în sute de ipostaze, să o admirăm și noi, eventual până leșinăm. Apoi, se dă mare cu viloiul său, cu limuzinoiul său, cu câinii săi de rasă, care costă bucata cât salariul minim pe economie pe-un an.
Cine are copii, ni-i arată de asemenea, să nu cumva să-l credem zgârcit. Chiar și stând pe oliță ni-i arată. Un realizator de televiziune – profesional, destul de respectat – comenta, în dedesubtul unei poze cu fiica sale: “Fetița tatei, cea sexy și rea.” Iar eu mă întreb:
-Cum Dumnezeu poate fi sexy un copil de doar doi ani și ceva?
Oameni în toată firea n-au citit de ani de zile o carte. Se apără, zicând că nu au timp. Sunt umflați, pocnesc de toxine din cauza sedentarismului, pentru că n-au timp să facă mișcare nici cinci minute pe zi.
Dar să steie călare pe Facebook , au timp. Să posteze toate tâmpeniile care le trec pe cărările minții, iar au timp. Să vorbească discuții, doar ca să nu stea cu gura închisă, iar au timp.
Și, uitam, au timp să deie like-uri. Pe Facebook, toată lumea vânează like-uri. Dacă agonisești prea puține laicuri la o postare, e jale, e depresie cu lăcrimi. Toată lista de prieteni te-arată cu deștu’ și te râde. Da’ dacă faci un număr rotund de laicuri, ești cineva, lista te respectă. Aia e victorie, e triumf!
E oare acesta un comportament de persoană educată? Să vorbești fără sfială despre tine, să te lauzi?