Narcis SIRETEANU

Ne facem cumpărăturile la Cernăuţi. Suceava şi Cernăuţi sunt oraşe înfrăţite. Unii ne-am întreţinut, în decursul ultimilor ani, dintr-o mică bişniţă cu benzină sau cu alte produse aduse din oraşul ucrainean atât de apropiat, pentru că acolo sunt mult mai ieftine. Din acest comerţ atât de scuzabil, unii ne-am ţinut copiii la facultate, ceilalţi ne-am câştigat pâinea.

Acum opt decenii, Cernăuţiul era însă foarte departe de sărăcia sa depresivă, care pare a fi regula generală pentru Ucraina de astăzi. În 1940, când încă aparţinea de dulcea Bucovină, Cernăuţi era socotit „Mica Viena” sau „Ierusalimul de pe Prut”. Această ultimă denumire era datorată prezenţei evreieşti din oraş, care număra peste 50.000 de suflete, mai bine de jumătate din populaţia totală.

În iulie 1941, armata română a intrat în oraş. Soldaţii au primit trei zile libere, în care au făcut cu populaţia iudaică tot ce se pricepeau mai bine şi mai bine. Au jefuit, au ucis şi au violat pe săturate. Au ucis la întâmplare şi nu prea, fiindcă una din primele victime a fost prim-rabinul de Cernăuţi, doctorul Abraham Mark, om cu studii filologice şi filosofice la Viena, unde şi-a obţinut şi doctoratul în filosofie. Au violat, neiertând niciun orificiu ieşit în cale. Am indicii că soldaţii români au violat chiar şi broaştele de la uşile evreilor.

A urmat apoi jefuirea şi uciderea sistematică a populaţiei iudaice rămase. Întâi li s-au românizat averile, apoi li s-a interzis să profeseze. În octombrie, au fost înghesuiţi într-un ghetou improvizat în partea sudică a oraşului şi, de acolo, duşi cu trenurile la Nistru, unde aveau să moară în stepa Ucrainei: de ger, tifos şi foame.

Totuşi, au fost salvaţi vreo 20.000, datorită eroicului primar Traian Popovici, care l-a convins pe mareşalul Antonescu că economia zonei e moartă fără evrei, iar ţara va avea de suferit.

Cernăuţi este înfrăţit şi cu Iaşul. La fel ca în oraşul astăzi jegos de pe Bahlui, decăderea a început cu epurarea etnică antievreiască.