Narcis SIRETEANU

Am văzut că ministrul ăla, Rus la nume şi la vorbă, a fost împins frumuşel afară pe uşa guvernului. Pentru că i-au ieşit pe borta gurii nişte cuvinte pe care el pretinde acum că le regretă, dar de fapt nu le regretă absolut deloc. Obsedat sexual, ca orice alt fruntaş al politicii româneşti şi internaţionale, poate că era şi normal să vadă în jur numai „curve”. Curve care cică ar fi nevestele românilor plecaţi să lucreze în străinătate, în loc să steie aici şi să rabde sau chiar să crape de foame.

O indignare generală au stârnit cuvintele acestei cefe de bivol din patrimoniul Pesedeului, de parcă fiecare silabă i-ar fi fost înmuiată în cucută. Dacă Rus ar avea nesăbuinţa de a ieşi la promenadă pe stradă, curvele aduse de el în discuţie, alături de copiii lor l-ar rupe probabil în bucăţele de câte un centimetru pătrat. Pe el şi pe badigarzii lui, în caz că ăia s-ar grăbi să-l apere, ceea ce nu prea cred.

Eu zic că nu ar trebui să-l belim de scalp, ceea ce l-ar face poate mai frumos. Ci mai curând să îl premiem. Fiindcă ministrul Rus a fost sincer, calitate rară la unul de teapa lui. El nu s-a ascuns după o tufă de cuvinte frumos meşteşugite. Nici nu avea de ce, că doar nu suntem în campanie electorală.

Rus a exprimat vocal ceea ce de fapt gândeşte întreaga clasa politică despre milioanele de români necăjiţi, plecaţi în pribegie. Despre amărăştenii care iau calea codrului italian, danez sau britanic. Despre flămânzii care, pentru a câştiga o leafă decentă între străini, lasă în urmă o ţară natală, care azi nu mai vrea de la ei decât votul,

Abia aici, în legătură cu acest drept la vot, de care cei plecaţi încă beneficiază, intervine chestiunea arzătoare. Intrând în contact nemijlocit cu realizările statelor civilizate, pribegii nu mai au nici un chef să voteze un partid al înapoierii, cum este cel slujit de Rus. De aia s-a şi enervat omul aşa de tare, de era să facă un infarct de să-l avem pe conştiinţă.