Narcis SIRETEANU

Mişu Gâdea este numele unui alt vrednic pacient al tabletei noastre. Sunt curios dacă va avea acelaşi destin ca al predecesorilor săi, aproape toţi mătrăşiţi şi scoşi din ring de croşeele şi upercuturile legii. Sper că da. Fiindcă o merită. Cu prisosinţă.

Oare chiar trebuia să vină păţania cu cei doi mari gurişti mondiali - Iglesias tatăl şi fiul -, pentru a se lămuri o lume întreagă, definitiv, cât de puţin cenuşiu e Gâdea la minte? De ce până acum publicul telespectator din ţara noastră era vrăjit de buzele sale frumoase, cu care o să-şi facă o mulţime de prieteni în puşcărie, în caz că va ajunge acolo? Nu conta pentru nimeni ce inepţii înveninate îşi luau zborul în eter de pe aceste buze de păpuş Barbie? Iată că pe Julio Iglesias buzele de păpuş Barbie nu l-au mai prostit.

Să profiţi de micul Iglesias ca să-ţi răcnească ideile tale fixe, să-l pui să repete după tine un „Jos, Băsescu!”, din care bietul cântăreţ nu înţelegea nimic! Ce joacă de copil oligofren! Pentru a-ţi veni o asemenea idee, trebuie să fii zămislit dintr-un amestec perfect românesc de prostie infantilă şi mitocănie de vedetă TV.

Bătrânul Iglesias n-a stat însă cu mânurile în sân, ci l-a izbit pe Gâdea cu curul de pământ de nu s-a văzut. Cu un tam-tam care ne prezintă lumii ca pe un trib de africani europeni, care nu se sfieşte să se folosească până şi de muzică pentru ca membrii lui să se măcelărească între ei.

Nu m-ar mira ca Gâdea, sprijinit de toată gaşca aia a lui de colegi otrăviţi – incluzând nume ca Ciuvică, Badea şi Tudor - să realizeze în curând o emisiune specială, de mare audienţă. Care să dezvăluie că Iglesias tată şi fiu sunt de fapt nişte băsişti cu acte în regulă. Să găsească pe numele lor vreo scrisoare de admiraţie sau vreo cerere de adeziune la partidul ăla, PMP sau cum i-o zice. Iar dacă scrisoarea sau cererea nu există, să o inventeze. Doar nu-i mare lucru, pentru un post atât de puternic ca Antena 3.