Narcis SIRETEANU

Nişte vecini de-ai mei au cunoscut fericirea de a şterge putina naţională. Fiind medici de profesie, şi-au găsit contracte în Franţa, pe bani mulţi, foarte mulţi. Au lăsat în urmă, fără regrete, sistemul medical românesc, putred până în măduva oaselor. L-au lăsat pe Astărăstoaie să spele petele de malpraxis din spitale, i-au lăsat pe manageri să liciteze aparatură la preţuri duble sau triple, i-au lăsat pe pacienţi să vină cu medicamentele de acasă şi să doarmă în continuare câte doi, trei sau şapte în pat. Bineînţeles, ne referim la bolnavii proşti, că ăia de categorie superioară au mecanisme de învârteală. Să ne amintim că Băsescu şi-a operat la Viena, nu în sistemul spitalicesc românesc, hernia care-i stânjenea graţia mişcărilor.

Fericiţii mei vecini medici au mai lăsat ceva în urma lor, fără nici cel mai mic regret. Un motan birmanez. O minune îmblănită, un ghem catifelat cu energie. Având alte griji legate de plecare, nu s-au mai preocupat să-i caute un stăpân. L-au aruncat pur şi simplu în stradă. Oricum, îl luaseră pentru copil. Iar copilului i-au promis alt pisoi, unul nou, care ştie să miaune în limba franceză.

În primele ore după abandon, motanul s-a bucurat din plin de înşelătoarea lui libertate. Apoi, a văzut că viaţa în stradă e cu totul altă mâncare de peşte decât aceea din apartament, unde siguranţa şi confortul nu-s simple baliverne. În doar 24 de ore, a încasat-o de la toţi. Şi de la motanul-şef pe teritoriul căruia a călcat, şi de la motanul-şef din sectorul vecin. Cuprins de jale, s-a pus pe mieunat, de se auzea până în Franţa.

Mieunatul lui n-a mişcat pe nimeni. Unul a aruncat după el cu o doză de bere, altul mai milostiv cu un os de găină... A doua zi pe la prânz, l-am văzut mort, lângă tomberonul de gunoi. Aventura lui era gata. Nu ştiu cine sau ce i-a venit de hac: poate un motan-şef, poate o roată de automobil.

Am o rugăminte: măi oameni buni, calculaţi de şapte ori înainte de a vă cumpăra un animal de companie! Nu vă uitaţi că se dă copchilul cu curul de pământ. Gândiţi-vă la ziua când copchilul se va plictisi de bietul animal. La ziua când îl veţi arunca în stradă. Că dragostea de animale nu-i pentru toată lumea.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.