Constantin MOLDOVAN

Este joia din Săptămâna Patimilor, Joia Mare, ziua în care ar trebui să ne reamintim ce înseamnă smerenia și să ne spălăm, prin umilință și rugăciune, de păcatele care ne-au murdărit sufletele peste an. Între Duminica Floriilor și Sfânta Înviere a Domnului Iisus se rânduiesc ultimele zile ale Postului Mare, la sfârșitul acestuia urmând a ne răsfăța în lumina revărsată peste noi de către Cel ce ne-a oferit mântuirea prin jertfa Fiului Său Preaiubit.

Din păcate omenirea a luat-o razna, visurile de mărire și setea de putere ale unora dintre mai marii lumii au răbufnit provocând distrugeri și suferințe de neînțeles pentru cei mai mulți dintre noi.

E drept că există și indivizi care încearcă să se transforme în avocații diavolului, căutând justificări - de un penibil jenant și grotesc - acțiunilor agresive ale celor ce calcă în picioare destine, sentimente, principii. Oricând se poate discuta - politicos, cu argumente - despre absolut orice, dar nu și atunci când se produc atentate la adresa condiției umane, când copiii sunt uciși, femeile violate, opozanții asasinați, civilizația fiind măcelărită inclusiv cu binecuvântarea unor așa-ziși stâlpi ai religiei. 

Să sperăm că rațiunea va triumfa, măcar în ceasul al doisprezecelea, astfel încât omenirea - oblojindu-și rănile - să-și poată continua parcursul pe frumoasa noastră planetă. Urmează celebrarea Paștelui ortodox - după ce frații catolici au trăit deja această bucurie - și mă gândesc că, poate, vom înțelege mai bine mesajul de credință și de preamărire a vieții transmis nouă prin Învierea de a treia zi, după Scripturi, a lui Hristos cel iubitor de oameni. Pentru că, altfel - așa cum am mai spus cândva - ne putem apuca de săpat morminte pentru gânduri frumoase și vom continua să ne complacem într-o eternă prefăcătorie, aruncând vina unii pe alții, denigrând și manipulând fără scrupule, pășind orgolioși pe drumul pierzaniei într-un nesfârșit ,,mișto’’ la adresa firescului și a bunului simț. Să luptăm pentru PACE, să fim mai toleranți, să redevenim OAMENII binelui, înțelegând că nu trebuie să demonstrăm nimic, nimănui, deoarece - vorba lui Octavian Paler - ,,Un om care trăieşte în spiritul valorilor ce sprijină viaţa nu va încerca să dovedească nimic: nici sfinţenia, nici bunătatea, nici puterea sa…’’ 

Vă doresc SĂRBĂTORI ÎN PACE ȘI LUMINĂ, cu cei dragi aproape și cu flacăra iubirii mereu aprinsă în inimile domniilor voastre…

Să ne fie (de) bine!

DESPRE OAMENI…

Trăim în vremuri de apocalipsă,

E plină lumea asta de nebuni,

Credința e intrată în eclipsă

Lovită de trădări și de minciuni.

Prin întuneric, unde-a fost lumină,

Sunt oameni ce se vând la drumul mare,

Dar - sigur - n-are nimeni nicio vină

Atâta timp cât totu-i de vânzare.

Nimic pe-aici nu ne mai mulțumește,

Suntem avizi de faimă și de bani,

Lovim, perfid, în cel ce ne iubește

Și transformăm prieteni în dușmani.

Săracii sunt uitați prin gânduri triste,

Bogații vând, prin piețe, fericire,

Iar visurile noastre, pesimiste,

Se sinucid din lipsă de iubire.

Cândva ne îmbrăcam în bucurie,

Ne-mbrățișam, în suflete, pe rând,

Luând lumina lunii mărturie

Și ne plimbam, prin viață, surâzând.

Eram frumoși, puternici, o-ncântare,

În doruri ne pulsa sinceritatea,

Ne minunam de păsări călătoare, 

Înțelegând ce-nseamnă libertatea.

S-au dus acele timpuri, din păcate,

Iar noi am devenit niște roboți

Ce nu-nțeleg cuvântul ,,unitate",

Nici ce înseamnă-a fi compatrioți.

Acum ne-a mai rămas numai speranța

Ca până ce-om ajunge-n Elizeu 

Să nu-ngropăm, definitiv, romanța...

Așa să ne ajute Dumnezeu.

(Constantin Moldovan)

SONET DE PAȘTE

Acum, în zi de mare sărbătoare,

Când îndreptăm spre cer priviri senine,

Îi cheamă pe creștini, să se închine,

Iisus, cu taina-i binefăcătoare.

În armonii de muzici bizantine,

Când merii şi cireşii dau în floare,

Se înnoieşte, -n gânduri, fiecare,

Lăsând în urmă tot ce n-a fost bine.

Revin, din țări mai calde, rândunele,

Iar noi, purificaţi de cele rele,

Păstrând în inimi tot ce am visat,

Zâmbim vieții, acceptând destinul,

Rostind apoi, curat, ca tot creştinul:

E-adevărat, HRISTOS A ÎNVIAT!

(Constantin Moldovan)

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!