Goniţi din ţară de sărăcie, românii îşi îndeplinesc uneori visul, alteori devin nume în rapoartele poliţiei, dar nu de puţine ori sfârşesc dramatic, iar ghinionul pare că-i urmăreşte şi după moarte, căci rudele nu au bani să-i repatrieze, autorităţile nu-i au în evidenţă, iar birocraţia e imensă. 

Foarte mulţi români au plecat din ţară în ultimii ani pentru a munci, legal sau nu, în străinătate. Unii dintre ei s-au întors. Alţii - majoritatea - sunt încă plecaţi. Dintre aceştia, o parte nu se vor mai întoarce pentru că şi-au făcut deja un rost în altă parte. Un caz aparte este al celor care, plecaţi la muncă, au murit în străinătate, iar cei rămaşi în urma lor nu au mai avut bani să le plătească repatrierea.

Miguel Fonda Ştefănescu, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Imigranţi Români din Spania (FEDROM), susţine că majoritatea deceselor intervenite la românii din Spania nu sunt provocate de accidente de muncă, cea mai frecventă în cazul femeilor fiind, de pildă, agresiunea.

 

O altă Românie în afara României

În schimb, potrivit lui Eugen Terteleac, preşedintele Asociaţiei Românilor din Italia, comunitatea românească din peninsulă are pierderi de vieţi omeneşti foarte mari în ultimii ani, cauzele fiind, nu de puţine ori, accidentele de muncă. "Românii sunt expuşi în primul rând la accidente de muncă pentru că lucrează la negru", mărturiseşte Terteleac. El spune că sunt români rămaşi neidentificaţi pe la morgi unde, dacă nu există probleme de spaţiu, rămân ani de zile.

„România ar trebui să ia în considerare şi să fie cât se poate de sensibilă cu situaţia dificilă a familiilor de români din străinătate”, apreciază Terteleac, care susţine că, de fapt, autorităţile ar trebui să ia în seamă faptul că "există o altă Românie în afara României".

Direcţia Generală Afaceri Consulare (DGAC) din cadrul MAE recunoaşte că nu există în prezent o evidenţă a românilor decedaţi în străinătate şi care nu pot fi repatriaţi din cauza costurilor prea mari pe care le-ar implica. De altfel, potrivit lui Cornel Vişoiu, directorul DGAC, o evidenţă a acestor cazuri nici nu ar fi posibilă. În ultima vreme, românii pleacă în străinătate împreună cu apropiaţi sau rude, iar aceştia sunt primii informaţi în cazul unui deces. Consulatele află despre deces doar atunci când nu există rude sau dacă sunt anunţate de către familie.

 

Procedura urmată în cazul decesului, complicată

Procedura urmată în cazul decesului unui român din străinătate este complicată. Consulatul român informează Direcţia Consulară a Ministerului de Externe, care transmite mai departe informaţia către Ministerul de Interne, iar în cele din urmă poliţia informează familia decedatului.

În cazul în care familia are bani, plăteşte direct societăţii de pompe funebre suma necesară pentru repatrierea cadavrului. Ambasada sau consulatul intervine doar pentru a oferi familiei celui decedat, la cerere, sfaturi despre firmele de pompe funebre şi modul în care acestea pot fi contactate. De altfel, românii decedaţi în străinătate au devenit "o afacere" în ultima vreme, mai multe societăţi de pompe funebre specializate în transportarea acestora în ţară fiind înfiinţate recent în România.

Problema intervine în cazul în care familia nu are bani pentru repatrierea rudei decedate. În acest caz, familia trebuie să comunice scris Poliţiei acordul privind înmormântarea rudei în străinătate. În această situaţie, "soarta cadavrului" este diferită în funcţie de locul unde s-a produs decesul. În Italia, defunctul rămâne la morgă pe o perioadă variabilă, în funcţie de capacitatea morgii, după care este înmormântat pe banii Primăriei. În Spania, situaţia este diferită deoarece, din raţiuni financiare şi de spaţiu, defunctul este întâi incinerat şi abia apoi cenuşa este îngropată.

În cazul deceselor prin violenţă - caz de altfel frecvent - situaţia este chiar mai complicată, pentru că este necesar acordul magistratului, iar cadavrul poate fi reţinut câteva luni.

Directorul DGAC susţine că departamentul său a studiat şi experienţa altor state în această materie, iar problema nu este reglementată.

 

Consulul României la Roma recomandă asigurările de viaţă

„Cetăţenii sunt îndrumaţi să îşi facă asigurare de viaţă. Din păcate, nu avem cum să plătim”, mărturiseşte Vişoiu. De altfel, obiceiul românilor care pleacă în străinătate de a nu-şi face o asigurare este o problemă recunoscută atât de consuli, cât şi de reprezentanţii principalelor asociaţii de români din Spania.

Consulul României la Roma, Cosmin Dumitrescu insistă pe problema asigurărilor de viaţă şi precizează că a început deja strângerea de date pentru realizarea unei statistici a celor care nu sunt repatriaţi sau înhumaţi. O evidenţă care va conţine, potrivit consulului, inclusiv motivele pentru care nu a fost realizată repatrierea sau înhumarea.

"Foarte puţini vin să ne ceară ajutorul", se plânge Cosmin Dumitrescu. Afirmaţiile sale contrastează însă cu cele ale reprezentanţilor principalelor asociaţii de români din Italia şi Spania, care susţin că sunt frecvent contactaţi de persoane care le cer ajutorul pentru repatrierea rudelor lor, iar în unele cazuri au fost făcute chete pentru a strânge sumele necesare aducerii sicrielor în România.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Sărăcia şi birocraţia, piedici în repatrierea românilor morţi în străinătate.

Comentarii