90+…

Hai că v-am băgat în corzi cu titlul de azi. Nu m-a lovit nici enigmatica distractivă, nici n-am dat în patima matematicii acum, la bătrânețe, după ce în adolescență treceam clasa la respectivul obiect numai fiindcă jucam bine fotbal. E vorba, cred că unii ați și ghicit, despre minutele de prelungire, cele de la sfârșitul timpului regulamentar, în care, mai des parcă de la o vreme încoace, se decide soarta multor partide, fie ele de campionat, cupă sau internaționale. Noi avem și în această direcție o serioasă și îndelungată experiență. Se înțelege, tragică. Adică nu de azi, de ieri, suntem ăia fără de care n-ar putea ceilalți să demonstreze că, vorba filosofilor de teapa lui Halagian, „meciul se joacă până la ultimul fluier al arbitrului”. Atâtea calificări am ratat, atâtea Irlande, Danemarce și Middlesbrough-uri se leagă de istoria fotbalului românesc (bașca Suedia de la World Cup ’94!) încât n-are rost să mai răsucim cuțitul în nenumăratele răni adunate de-a lungul anilor, ci doar, ’r’ar a dracu’ de matematică!, să scriem q.e.d. Quod erat demonstrandum, hai că-i vorba de latină, nu de ecuații! Am văzut sâmbătă și duminică niște meciuri absolut incredibile, în care finalurile de partide au însemnat răsturnări de scoruri pe care, până la o bucată, nu le-ar fi crezut posibile decât niște demenți. Sau măcar niște luptători care știu foarte bine chestia aia cu fluierul final. Dintre ele, două merită comentate fără rețineri, ba chiar folosite ca material didactic pentru educația în această direcție a tinerilor fotbaliști români, Groningen – Ajax fiind cel mai lămuritor. Un meci în care outsiderii de la Groningen au condus cu 2-0 la pauză, Ajax fiind lamentabil. După pauză, a început nebunia: două faze de atac pe minut, cam la 3 ale Ajax-ului câte una a lui Groningen. La 2-1 au dispărut din joc apărările. Totul era doar atac. 2-2 în minutul 90. Cu mult noroc. Și, fiindcă norocul știe încotro s-o ia, a venit și al 3-lea gol al Ajax-ului. Desigur, după o bară a lui Groningen venită după o alta a Ajax-ului. Aproape la indigo, Lens – St. Etienne, cu mențiunea că, la 0-3, în minutul 60, mai plauzibil era un 0-7 decât un 3-3, cât s-a terminat. Cu două goluri înscrise în minutele 90 și 90+3. Nici o suspiciune, nici o blătuială, nici o acuzație de arbitraj incorect. Niște goluri cum, și dacă ar juca 90 + 5.000 de minute, Gloria Bistrița sau F.C. Argeș n-ar putea înscrie.