9 vorbe de suflet ale Mitropolitului Bartolomeu Anania

Liturghia este Împărăția lui Dumnezeu deja venită pe pământ. Binecuvântând împărăția, preotul binecuvintează liturghia care urmează să se desfășoare.
Cânt te găsești în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns în vârful muntelui să nu amețești. Și să știți că această a doua primejdie este mai mare decât cea dintâi. Pentru că în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiți de ea.
Dacă după moarte nu mai e nimic, ce rost mai are să trăiești, să speri, să te lupți…
Nu este important că pleci, important e să te întorci. Să nu mori rătăcind prin străinătăți, fără să îți aduci aminte că ai un părinte care te așteaptă cu brațele deschise.
Hrăniți speranța cu fapte bune.
Urcușul către mântuire, încet, dar sigur, este să fii azi mai bun decât ieri și mâine mai bun decât azi.
Rugăciunea este cea care străbate orice zid.
Nimeni nu L-a văzut pe Iisus înviind, dar mulți au fost cei care L-au văzut înviat. Faptul în sine al Învierii nu a avut martori. El s-a petrecut în intimitatea mormântului, fără ca vreun ochi omenesc să fi avut acces la singura minune pe care Domnul Și-o anunțase în repetate rânduri, dar căreia nimeni nu-i dăduse crezare.
Singurul lucru cert în viața aceasta este moartea.
(Basilica.ro)