9 meciuri… și încă 9!… sau 10!

Mâine se reia ceea ce se numește, parcă la mișto, Superliga, altfel spus campionatul național de fotbal, competiția supremă a fotbalului intern. Se reia… de unde s-a întrerupt! Adică de la etapa numărul 21, disputatătârziu în decembrie, situație în care nu mai putem vorbi de clasicele tur și retur, din moment ce echipele sunt în număr de 16, deci turul s-a terminat după etapa numărul 15. Numai că nici așa nu iese socoteala, fiindcă Superliga durează preț de 30 de etape (până aici, totul e în regulă) în total, în acest moment mai rămânând de disputat 9 din parcursul regulat. Numai că invențiile numite play-off și play-out (despre care am consumat tone de pastă și cerneală scriind că sunt sinonime perfecte în limba engleză, și că numai niște imbecili puteau să le dea aceste denumiri celor două turnee de după parcursul normal!) au condus la o altă anomalie: primele clasate, cele de pe locurile 1-6, mai joacă încă 10 meciuri (câte 5 tur-retur), în timp ce cele de pe locurile 7-16 mai joacă numai câte 9, câte un singur meci între ele, fără retur! De aici, încă o aberație: fiind 9 meciuri, 5 dintre echipe joacă acasă câte 5 partide, celelalte câte 4! Dacă există măcar un singur individ din banda de paraziți de la FRF și LPF care să poată explica tot acest balamuc, dar și cum vine chestia cu egalitatea de șanse, eu mă las definitiv de comentat fotbal. Cu speranța că pe cei care nu-l știați v-am lămurit (cred că mai degrabă v-am năucit!) în privința sistemului competițional din vârful fotbalului românesc, îmi exprim speranța că titlul se va duce oriunde, numai la CFR Cluj nu (mie, pe bune, cel mai mult îmi place cum joacă Dinamo!), că Botoșani se va salva din nou de la retrogradare, fie și la baraj, caanul trecut, și că măcar acum, pe final, hoții cu fluier la gât își vor mai domoli apucăturile tâlhărești!