9 Martie

„Starea cooperatorilor din Bucovina”
„Stare mai pocită nu se află în natură. Spre a fi cooperator trebuie mult chin și jertvă. Dacă ajungi odată la această stare trebuie să desperezi. Voiu ilustra pe scurt pricinile: cooperatorul are multe datorii, dar nici un drept. El stă la dispoziția parochului. De este parochul om, îi mai merge lui cum îi merge, măcar se mângăe că are un paroch uman. Salariul cooperatorului este de 650 florini și mai ajunge la 2 quinquenii. Atât e totul. Forurile guvernamentale au socotit ajungător acest salar calculând că cooperatorul lucră și’n parochie, săvârșește funcțiuni, deci are venit și poate trăi”.
„Deșteptarea”, Foaia partidului poporal național, Anul IX, nr. 30, Cernăuț, 22 Aprilie (5 Maiu) 1901.
„Ziua Mamei”
„Duminică 11 Maiu, sărbătorim măreața sărbătoare «Ziua Mamei» aniversată în toate țările cu cultură înaintată. Nimeni nu uită de ea. Este dorința tuturor ca această zi să învie o sărbătoare internațională, căci până azi e unica legătură pacinică între popoare. Printr-un gând, în aceiași zi, ea unește, îndeamnă pe om la o resemnare nobilă, la iubire cătră aproape și la adevărata omenie. Cine ar putea trece această zi uitând de dorința sa?.
„Cuvântul Țărănimii”, Anul IX, Nr. 172, 11 Mai 1930.
„Despre unii birocrați și despre „morți” care în fapt trăiesc”
„La sfatul popular comunal Voitinel, raionul Rădăuți, mulțime de cetățeni veniți cu treburi își așteaptă rândul. La biroul de stare civilă, ascuns între registre și hârtii, stă la o masă Gh. Hrișcă, referent delegat cu starea civilă. Era dimineață și Hrișcă se aștepta să aibă o zi liniștită. Atenția îi fu atrasă de scârțâitul enervant al ușii. O femeie între două vârste avea probabil intenția să-i tulbure liniștea.
– Ce dorești leliță? Întreabă referentul cu oarecare nemulțumire în glas.
– Mă numesc Elena Coroană și vă rog să-mi eliberați un certificat de naștere tip
– Cerere ai? i se adresează Gh. Hrișcă. Drept răspuns femeia își întinse hîrtia.
– Păi leliță…dumneata ești moartă încă din anul 1950 și nu-și poți elibera certificate de naștere. Numai certifiact de.. moarte îți pot elibera. Femeia înlemni.
– Ei, fă dumneata o întîmpinare la tribunal și te vor învia, ca să existi, altfel noi te considerăm moarte…precum se vede unii fac și alții trag. E timpul însă ca cei ce fac să și tragă pentru faptele lor”.
„Zori Noi”, Anul X, Nr. 2641, 18 Mai 1956.