9 din 9 posibile

N-o fi având dreptate Mitică, pardon, când zice că, iar pardon, campionatul nostru e tare și că de aia dăm cu Europa de pământ când vrea mușchii noștri? Nu, n-are, dar asta e altă poveste. Cea care ne interesează acum, când a început contabilizarea punctelor pentru clasamentele U.E.F.A. și F.I.F.A. are un final la care până acum vreun an nici nu îndrăzneam să visăm: în manșa I a turului I, cele trei echipe românești au realizat maximum posibil, adică 9 puncte din 9. Cu adversari de toate națiile și din aproape toate extremitățile Europei. Numai de la Nord ne-au lipsit, probabil fiindcă avem doar trei echipe, iar punctele cardinale sunt 4! Dacă aș vrea să fiu cârcotaș, aș spune că Dinamo a primit prea ușor 3 goluri, dar de ce să nu le fi primit, dacă tot a fost în stare să dea, la schimb, altele 4!? De asemenea, s-ar putea spune că Rapid a jucat prea crispat, că a gafat până și Coman (dându-i astfel prilej lui Pițurcă de a-l titulariza pe Lobonț preț de încă trei campanii de… necalificare), că s-a lăsat dominat și amenințat de o adunătură portugheză pentru care chiar și un meci cu Gloria Bistrița (n-o fi având dreptate Mitică?!) se poate termina oricând cu o catastrofă. Dar ar fi curată măgărie să ne agățăm de tot soiul de amănunte fără nici o relevanță. Tot ceea ce contează e că toate cele 3 echipe au câștigat, că Dinamo și Rapid sunt favorite certe la calificarea în grupe (eu le văd câștigând lejer și meciurile retur) iar Steaua, mai ales prin jocul etalat la Kiev, se înscrie și ea printre favoritele la calificarea în faza următoare, cu atât mai mult cu cât Real Madrid continuă să nu joace nimic. Degeaba l-au adus pe Capello la cârmă, tot degeaba pe Cannavaro în apărarea care acum nu-i cu nimic mai brează decât a fost în ultimii 3-4 ani. Grav e nici atacul nu mai există, în meciul de la Lyon reușind o contraperformanță cred că fără precedent în istoria echipei: 0 (zero) șuturi pe poartă!!! Vă e clar, cred, că în meciul dintre Steaua și Real o să-mi trădez iubirea de o viață și voi ține cu ai noștri. Pe care îi văd mergând departe, poate chiar repetând figura din ’86. Dacă nici acum, când au jucat un fotbal de vis, nu mergem pe mâna lor, atunci, când? Știți ce mi-a plăcut cel mai mult? Fuga aia nebună a fundașului ucrainean după mingea trimisă cu boltă de Dică. Dacă ăla n-a luat-o razna după chestia asta, atunci cu siguranță că măcar va visa în fiecare noapte, până la sfârșitul zilelor lui, cum tooot aleargă s-o scoată. Dică a primit în „Gazeta Sporturilor” nota 10. Eu îi dau 11, iar lui Olăroiu, cu scuze, 12.