Cazurile de alcoolism în rândul sucevenilor înregistrează o creștere fără precedent în ultimul an, arată evidențele secției de Psihiatrie Burdujeni, care nu mai reușește să facă față numărului mare de pacienți cu această boală. Alcoolismul s-a extins atât de mult în 2010 încât s-a ajuns în situația ca 75% din internările la Psihiatrie să fie pentru pacienții care au o problemă cu băutura. Bolnavii sunt de la oameni fără prea multe studii, precum simpli muncitori, până la oameni cu o educație solidă, ca profesori, doctori, ingineri, ofițeri.
Psihiatrii spun că dimensiunile fenomenului sunt și mai mari în realitate, deoarece mulți pacienți cu alcoolism nu sunt diagnosticați, se internează în alte secții ori se află într-o fază mai ușoară a bolii și primesc tratament la domiciliu, fiind evidențiați în rețeaua sanitară ambulatorie.
Cea mai mare parte a alcoolicilor sunt în afara sistemului sanitar, acasă și în societate
Potrivit dr. Loreley Hașovschi, șefa secției de Psihiatrie Burdujeni, din cadrul Spitalului Județean de Urgență Suceava, alcoolismul este întâlnit atât la femei cât și la bărbați, începe din adolescență, iar uneori chiar mai devreme. Totuși, boala afectează cu preponderență sexul masculin și vârstele active. Cea mai mare parte a alcoolicilor sunt, din nefericire, în afara sistemului sanitar, acasă și în societate. Cel mai grav este însă faptul că, dintre cei care ajung în secția de Psihiatrie, aproximativ jumătate refuză efectuarea curei de dezintoxicare și a tratamentului psihotrop. Ei se reîntorc astfel la domiciliu și își reiau vechiul obicei. Costurile legate de intervenția sanitară în cazurile respective, deloc neglijabile, rămân așadar fără eficiență, iar puținele resurse ale sistemului de sănătate sunt cheltuite cu totul ineficient.
Un sistem care nu-i obligă să se trateze
Medicul este de părere că situația ar fi mai puțin dramatică dacă ar exista un sistem de cointeresare/responsabilizare a alcoolicului în rezolvarea problemei sale, dacă acesta ar fi forțat să respecte o conduită de prevenire a recăderilor și un tratament medicamentos. „Alcoolicul învață repede că, în virtutea obligativității de respectare a drepturilor pacientului, el va fi ajutat să treacă peste momentele de criză, va fi salvat din situațiile medicale ce-i pun viața în pericol, după care i se va respecta dreptul de a alege să nu se trateze, să nu se interneze în serviciul de specialitate, să-și continue vechiul stil de viață. Și asta, până la următorul impact, când totul se ia de la capăt”, explică specialistul, care crede că din acest punct de vedere un rol negativ îl joacă și familia: „De multe ori aparținătorii solicită ambulanța și aduc bolnavul la spital doar pentru a-i da o lecție. După ce pacientul se trezește din starea de ebrietate familia îl ia acasă, cedând rugăminților, presiunilor sau șantajului sentimental, fără să țină cont că este numai o chestiune de timp până când problemele se repetă”.
„Viața oamenilor ar trebui să fie mult mai mult decât o nesfârșită grijă pentru ziua de mâine”
Loreley Hașovschi atrage atenția că alcoolismul a devenit o problemă de sănătate publică, considerând că rezolvarea ei ar impune în primul rând politici de sănătate coerente și coordonate, care să înceapă cu educația tinerilor asupra consecințelor utilizării acestui drog legal. Medicul apreciază că, în plan secund, ar fi necesare măsuri de responsabilizare a consumatorului de alcool, care, dacă a săvârșit o infracțiune sub influența alcoolului, să fie obligat să participe la un program autorizat de consiliere și terapie și să fie controlat în privința respectării interdicției de a mai consuma alcool. Nu în ultimul rând, rezolvarea problemei alcoolismului presupune, în viziunea specialistului sucevean, politici economice și sociale bune, prin care să se creeze posibilități de muncă și împlinire personală pe multiple planuri. „Viața oamenilor ar trebui să fie mult mai mult decât o nesfârșită grijă pentru ziua de mâine, ar trebui să aibă calitate. Poate că atunci refugiul în alcool n-ar mai tenta atât de mult”, spune Loreley Hașovschi, cu precizarea că alcoolismul poate fi vindecat, dar numai cu condiția ca persoana afectată să-și recunoască problema și să-și dorească să se trateze.
A ajuns dependent din cauza anturajului
Gheorghe S., în vârstă de 58 de ani, este unul dintre pacienții cu internări frecvente la secția de Psihiatrie din Burdujeni. Locuiește într-un sat din zona Fălticeni, este căsătorit de la 23 de ani și are o fiică în vârstă de 34 de ani, profesoară. Spune că a ajuns alcoolic din cauza anturajului, iar de 12 ani face eforturi să scape de acest viciu. „Am băut prima oară după ce am terminat școala profesională. Nu am făcut abuzuri decât după ce m-am însurat, deoarece mergeam des la nunți și botezuri”, își începe bărbatul povestea. El își amintește că lucrurile au scăpat de sub control după Revoluție, când, la vârsta de 36 de ani, a devenit maistru la fabrica de mobilă la care lucra. „Aveam 40 de oameni în subordine. Fiecare avea probleme și vroia să fie învoit. Unul trebuia să meargă la prășit, altul se îmbolnăvea, iar la altul îi năștea nevasta. Eu nu era lacom la bani și fiecare venea cu sticluța, ba de vin, ba de rachiu. Așa am ajuns dependent de alcool. Dar pe vremea aia eram încă tânăr și îmi funcționau organele bine. Mă îmbătam, iar după două ore eram din nou treaz, puteam să încep altă partidă”, spune Gheorghe.
Consuma zilnic câțiva litri de alcool
El mărturisește că, la un moment dat, ajunsese să consume într-o zi și câte doi litri de vodcă sau până la cinci sticle de vin. „Beam trei zile puternic și apoi făceam pauză de o săptămână. Când mi-au găsit ficatul mărit n-am mai băut cu anii. Dacă nu făceam pauze eram putred demult. Am fost și jurat pe băutură”, își continuă bărbatul povestea.
El spune că a ajuns la Psihiatrie după o beție cruntă, a urmat mai multe cure de dezalcoolizare, dar nu a reușit să scape definitiv de acest viciu, tot din cauza anturajului. S-a pensionat pe caz de boală, iar ultima oară a băut în septembrie anul trecut. Face eforturi să se lase definitiv de băutură din cauza problemelor de sănătate, dar și de dragul fiicei, pe care nu mai vrea s-o facă de rușine prin sat.
Încearcă de 12 ani să renunțe la acest viciu
„Acum 12 ani mi s-a făcut rău și m-au dus la spital, la Fălticeni. Pentru că eram agresiv m-au trimis la Burdujeni. De-atunci tot vin la dezalcoolizare. Mă internez și acum la Psihiatrie din cauza băuturii, dar și fiindcă mi-e rău din alte puncte de vedere. Am depresii, insomnii, iar câteodată sunt foarte nervos și mă cert din orice cu nevasta. Vreau să mă las, fiindcă de la alcool te dor toate, îmbolnăvești ficatul, inima, stomacul, capul, însă nu reușesc, nu mă lasă nici vecinii. Eu când ies la poartă, mă tot cheamă să servim câte ceva. Ei n-au serviciu și știu că îmi dau și cămașa de pe mine când sunt beat. Acum sunt decis să rezist, nu mai vreau să-mi fac de râs familia, mai ales că fata e profesoară în sat, iar copiii îi tot spun la școală că m-au văzut din nou beat”, afirmă bărbatul.
