57 de milioane. Pe ce!?

Noroc că am întârziat ieri cu articolul, probabil spre disperarea colegilor de redacție, fiindcă asta mi-a ajutat de această dată, în sensul că tocmai când le ceream scuze prin telefon, pe ecranul televizorului ce-mi fu dat să văd? Breaking news! Și nu una oarecare, ci tocmai cea care arată că brandul Steaua, ăla care face de nu mai știu câți ani obiectul unui război (o fi civil sau militar!?) între Gheorghe Becali și Boroi (dar și toți boroii care mai au încă nostalgia „armeții” ăleia care în loc de războaie se ocupă de canale, terasamente, sport etc.!), a fost evaluat de nu știu care instanță la modica suma de 57 de milioane de euro! Dincolo de ideea pe care nu mi-o poate scoate nimeni din cap, cum că fotbalul nostru, cu tot cu fotbaliști, tehnicieni, stadioane, mingi, Federație, Ligă, arbitri și tot ce-o mai avea, nu face nici măcar un sfert din suma asta, nu pot să nu mă întreb care e de fapt calculul prin care s-a ajuns la ea. Și, din ea, cât ar trebui să plătească Becali. Dar mai ales pentru ce. Fiindcă, din câte am priceput eu din tot ce s-a petrecut până acum în acest caz, doar emblema și palmaresul costă atât, în sumă nefiind incluse și bazele sportive, precum stadionul Ghencea. Pe care, se știe, doar Becali l-a mai pansat pe ici, pe colo, l-a echipat cu nocturnă, ba l-a și sfințit în diverse rânduri cu fel de fel de soboare de popi. Iar în calculul palmaresului, dincolo de titluri mondiale pe la lupte, canotaj și alte sporturi „pentru cunoscători”, cea mai importantă performanță rămâne totuși Cupa Campionilor la fotbal. Care fotbal, zic eu, ar fi fost dispărut, îngropat și de mult uitat dacă n-ar fi fost Gheorghe Becali. Așa cum au dispărut (măcar din aria performanței) cam toate celelalte sporturi aflate sub comanda boroilor. Propun un experiment: Becali să-și bage picioarele în nume, emblemă și palmares, să-i zică echipei lui altfel, oricum, iar fotbalul să (re)devină o secție a Marelui Club al lui Boroi. Pariez că în nici un an ajunge de râs, cam ca secția PNL din Marele PNL!