Prefectura Suceava a solicitat Regiei Naționale a Pădurilor 5.000 de hectare de pădure, pe raza Ocoalelor Silvice Broșteni și Crucea, pentru a putea pune în posesie foști proprietari de teren cu vegetație forestieră, care și-au câștigat drepturile la instanțele de judecată.
La această oră, pe probleme de fond funciar, în județ sunt 459 de hotărâri judecătorești care nu au fost puse în aplicare, pentru o suprafață totală de 2.915 ha, din care 2.460 ha teren forestier. La acestea se adaugă alte 131 de hotărâri ale Comisiei județene de fond funciar, la care a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 2.243,22 de hectare, din care 1.766,93 ha pădure, dar cu care proprietarii nu au fost puși în posesie. La teren agricol, trebuie rezolvată situația pentru 454,74 hectare obținute prin hotărâri judecătorești și 476,28 ha prin hotărâri ale Comisiei județene de fond funciar. Aceste hotărâri nu au fost puse în aplicare până acum deoarece pe raza județului nu mai există teren agricol disponibil, motivează autoritățile locale.
În aceste condiții, Comisia județeană de fond funciar a solicitat Agenției Domeniului Statului (ADS) să-i pună la dispoziție suprafața necesară, din cele 1.000 de hectare pe care le mai are în județul Suceava, pe raza localităților Dornești, Frătăuții Noi, Bilca, Horodnic de Jos, Gălănești, Bălcăuți, Ilișești, Moara, Liteni, Hîrtop, Preutești, Vulturești, Suceava, Todirești, Dorna Candrenilor și Fălticeni.
La păduri situația este mai specială, deoarece Direcția Silvică Suceava nu are disponibilă decât suprafața de 300 ha, fragmentată în parcele mici, pe toată raza județului. În plus, o modificare a Legii 1/2000 stabilită prin decizia nr. 652 a Curții Constituționale în 2009 nu permite să se atribuie foștilor proprietari terenuri care au aparținut statului, ci doar terenuri nerevendicate de foștii proprietari.
De aceea, autoritățile județene s-au orientat spre fostele păduri ale Prințului Nicolae, în suprafață de circa 40.000 de hectare, pe raza ocoalelor silvice Crucea și Broșteni. Aceste păduri nu au fost revendicate de nepotul Prințului Nicolae, Mircea Grigorie, ci de fiul acestuia din urmă, Paul de România (Lambrino). La data depunerii cererii de retrocedare, în 2006, Mircea Grigorie era în viață. Atât Comisia Județeană, cât și instanțele de judecată din România au respins definitiv și irevocabil cererea Prințului Paul. Prin testamentul din 1972, Prințul Nicolae a lăsat soției sale, Thereza de Hohenzollern, născută Figueira de Mello, „întreaga avere prezentă și viitoare, oriunde s-ar afla aceasta”. Din certificatul de moștenitor unic din 1980, încheiat în străinătate, reiese clar că Principesa Thereza este unic moștenitor al Prințului Nicolae, legatar universal. Principesa a murit în 1997, iar fiul său, Andres Boulton de Mello, cu domiciliul in Caracas-Venezuela, se pare că ar fi vândut drepturile sale succesorale prințului Paul de România. Prințul Paul deține un contract de vânzare-cumpărare întocmit în statul Colorado și semnat de Andres J. Boulton de Mello, „sub jurământ”, în data de 7 septembrie 2005, potrivit căruia suma plătită pentru drepturile fiului Terezei de Mello a fost de 10.000 de dolari.
Pentru 5.000 de hectare de pădure din această moștenire Prefectura Suceava așteaptă răspunsul Regiei Naționale a Pădurilor.
