Mâine este postul cel dinaintea Botezului Domnului. Toți creștinii ortodocși țin zi de post, se leapădă de păcate și așteaptă cu smerenie venirea preotului în casele lor și sfințirea cu agheasmă.
Cu adevărat, praznic al mântuirii noastre este praznicul de mâine. E ca o chemare a Duhului Sfânt, să ne curățim de păcate și, totodată, o chemare să ne ridicăm și să slujim pe Dumnezeu și pe oameni, în credință și pe urmele Domnului nostru Hristos. Înlăuntrul nostru s-a născut, ca o lumină, dorința și căutarea de a crede și de a urma pe Domnul.
Cunoscut este faptul că la vârsta de 30 de ani de viață tăinuită, sfințită prin munca mâinilor sale și prin ascultare, Domnul Iisus vine și se descopere lumii la Iordan, primind Botezul Sfântului Ioan Proorocul. Și doua sunt darurile pe care ni le face Domnul, oamenilor și lumii, la Botezul Său: pe de o parte, un dar de curățire, de spălare, de ispășire, de pocăință pentru toate păcatele lumii; iar, pe de altă parte, un dar de împărtășire din lumina și din sfințenia Duhului Sfânt. Pe scurt, un dar de smerenie și de ispășire, pe de o parte și un dar de preamărire și de ridicare a firii noastre la lumină și la sfințenie, pe de altă parte.
Și, într-adevăr, pe de o parte, Hristos Domnul se smerește la Iordan, că ia asupra Lui păcatele lumii întregi și ale fiecăruia din noi în parte, și le ispășește prin însuși faptul că se smerește și primește botezul păcătoșilor, El Care este fără de păcate. Dar, pe de altă parte, Hristos Domnul e preamărit la Iordan, pentru că, atunci când se deschid cerurile, descoperim că Domnul Hristos e Dumnezeu-Fiul, Cel venit în trup omenesc, plin de har și de adevăr, că El necontenit împarte har și adevăr celor ce cred într-însul, și că, astfel, El înnoiește, preamărește și ridică necontenit firea noastră la lumină și la sfințenia ei cea dintâi.
