Întoarcerea la sânul pământului a minunatei mele soții, GICA, cu doar o zi înainte de cea de a 48-a aniversare a frumoasei noastre povești de dragoste, a accentuat năprasnic încleștarea dintre durerea sfâșietoare a disperării și luminoasa speranță a iubirii. Acum, când acest devastator taifun sufletesc lasă în inimile noastre loc dorului fără de sațiu pentru ființa de neînlocuit, doresc să aduc cuvenitele mulțumiri tuturor acelora care ne-au fost alături pe toată perioada grea parcursă de familie: personalului medical și auxiliar al secțiilor Urgență, Neurologie, Oncologie și A.T.I. din cadrul Spitalului “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, reprezentanților instituțiilor administrative și politice (Consiliul Județean, Prefectura și Primăria Suceava), parlamentarilor, consilierilor, Inspectoratului Școlar Județean, C.C.D. „George Tofan”, Universitatea „Ștefan cel Mare”, tuturor dascălilor din unitățile de învățământ din județul Suceava, colegilor din învățământ, din presă, artă si cultură, foștilor elevi, tuturor rudelor, prietenilor, cunoscuților și necunoscuților, care, prin ajutorul și compasiunea exprimate, au dat măsura prețuirii pentru omul și profesorul dedicat timp de patru decenii propășirii învățământului românesc.
La sfârșit, dar nu în cele din urmă, o reverență distinsului preot paroh Azad Mandalian!
Fie ca sufletul curat al soției mele să se așeze între Cei Drepți!
În numele copiilor și nepoților, nurorii și ginerelui, Mihai Pânzaru-PIM
