Adăpostește 400 de beneficiari, bărbați și femei, care din cauza bolilor fizice și psihice și-au legat destinele de Sasca Mică. Este vorba de Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică, unde 11 persoane sunt considerate cazuri sociale, ceilalți beneficiari suferind de boli cronice, boli care le-au afectat mintea și sufletul, și pentru care necesită tratament permanent. CV-ul lor s-a transformat într-un certificat de handicap, care-i ajută să fie adăpostiți și îngrijiți într-un centru de recuperare. Majoritatea au fost internați de cel puțin patru, cinci ori într-un spital de psihiatrie și necesită tratamente neuroleptice foarte costisitoare. Unii se cred domnitori, alții polițiști, alții directori sau artiști. Fiecare are o poveste de viață reală, pe care majoritatea nu o mai țin minte, și una virtuală, cea „brodată” pe culoarele spitalelor și centrelor prin care au fost internați.
Cel mai mare centru din țară
Cel mai mare centru de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică din țară, centrul de la Sasca Mică, comuna Cornu Luncii, continuă să se dezvolte după „modelul german”. Centrul de Recuperare va fi reabilitat în totalitate cu fonduri atrase prin două proiecte europene. Proiectele au o valoare totală de aproape 5,73 milioane de lei (1,4 milioane de euro), fonduri atrase prin Programul Operațional Regional, axa pentru îmbunătățirea infrastructurii sociale.
Primul proiect, „O viață normală în centru – poartă deschisă spre societate”, este de 3,499 de milioane de lei, iar cel de-al doilea, intitulat „Gospodina”, are o valoare de 2,23 milioane de lei. Șeful centrului de la Sasca Mică, Gheorghe Fron, ne-a spus că se intenționează modernizarea pavilionului de adulți, a spălătoriei din Centrul de Recuperare Sasca Mică, lucrările urmând să se realizeze într-o perioadă de 21 de luni.
„Este o unitate de asistență socială în care încercăm să creăm un climat familial. Trebuie să fim realiști și să știm exact ce ne permitem și ce nu. Prin aceste proiecte se va îmbunătății calitatea infrastructurii serviciilor sociale, prin modernizarea pavilionului de adulți și a spălătoriei din cadrul acestui centru. Urmează să se realizeze lucrări de extindere și de modernizare a corpului vechi al cantinei din cadrul centrului, precum și achiziționarea de mașini de gătit, cuptoare și alte dotări pentru cantină”, ne-a spus Gheorghe Fron.
Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Sasca Mică este subordonat Direcției Generale de Asistență Socială, aflat, la rândul său, în subordinea Consiliului Județean Suceava.
„Să-i privim în ochi”
225 de bărbați și 176 de femei beneficiază de servicii de socializare, consiliere psiho – socială, servicii medicale, terapie ocupațională – ergoterapie. Fron ne-a mai spus că a trimis 50 de salariați la o specializare în Germania, timp de o lună de zile, tocmai pentru a reuși să-i înțeleagă mai bine pe bolnavi.
„Condițiile și metodele europene de abordare a bolnavului au făcut ca centrul să fie căutat de familii importante ale județului, care știu că aici rudele sunt tratate cu mare grijă. Am încercat, și cred că am reușit, să implementăm un model de bună practică în îngrijirea persoanelor cu handicap. Ei sunt egalul nostru. Așa trebuie să-i vedem. Să-i privim în ochi, să le răspundem la întrebări, pentru că nu le place izolarea. Cei pe care îi vedeți legănându-se mereu, aceia suferă că nu sunt băgați în seamă”, ne-a povestit Fron.
Tot timpul ocupați
Cheltuielile cu întreținerea unui bolnav într-un centru de recuperare de stat sunt destul de mari. Costul real lunar pentru un bolnav este de 18,3 milioane de lei vechi. Foarte mulți bani se duc pe tratamentele neuroleptice. Într-un cămin de bătrâni privat, costurile lunare cu un beneficiar depășesc 21 de milioane de lei vechi. După cum ne-a explicat Gheorghe Fron, bolnavii trebuie să aibă tot timpul ocupație. De aceea, au fost înființate ateliere de ergoterapie: tâmplărie, fitoterapie, cizmărie, împletituri nuiele, țesături, pictură – sculptură, croitorie, unde bolnavii realizează obiecte deosebite, care, apoi, se regăsesc în expoziții. Centrul este prevăzut cu cabinet de fizioterapie, meloterapie, artterapie, terapie prin joc, aromoterapie.
„Sunt cei mai sensibili din lume”
Beneficiarii din Centrul de Recuperare de la Sasca Mică sunt cazați în două case personalizate, Casa „Edera” și Casa „Iris”, tocmai pentru ca acestor ființe cu minți rătăcite să nu li se pară că centrul este un fel de „închisoare”. Ei au libertate de mișcare, fac plimbări în afara curții centrului, primesc vizitatori, participă la programe artistice, cântă, dansează, după cum poate fiecare. Șeful centrului intenționează ca, pe viitor, să dea jos și gratiile de la geamuri, care au fost montate cu mulți ani în urmă.
„Trebuie să crezi în ceea ce faci. Dacă nu crezi, e degeaba. Vreau să fac ceva pentru semenii mei. Totul e să nu pornești cu prejudecăți. Știi cum e? Oamenii aceștia, pe care mulți îi cred anormali, sunt cei mai sensibili din lume. Cine e normal, până la urmă? Au o sensibilitate aparte. Vorbesc cu ei și îi simt că au nevoie de comunicare. Te respectă și se simt respectați. Mă salută și eu trebuie să le răspund la salut. Mă iau de mână și îmi arată ce au făcut și eu trebuie să-i laud și să îi încurajez. De asta au ei nevoie”, ne-a explicat Fron.
Lucrând, fac mai puține crize
Unii dintre bolnavi sunt foarte bucuroși că li se încredințează o anumită sarcină. Mulți lucrează în agricultură, la serele centrului, în gospodărie, la îngrijirea animalelor. În acest fel își „ard” energia și fac mai puține crize decât dacă ar sta în dormitoare, fără ocupație. Sunt și persoane care nu sunt deplasabile, acestea având nevoie de mai multă îngrijire din partea personalului din centru.
Chiar dacă au priviri „încrucișate”, se leagănă, sau, dimpotrivă, se țin de tine până ce le dai un bănuț sau îi mângâi pe creștet, acești oameni au fost cândva „oameni mari”. Au copii „oameni mari”, cu funcții înalte, care îi vizitează și varsă lacrimi la fiecare despărțire. Soarta ne separă unii de alții, uneori, într-un mod dureros. De multe ori, nu putem schimba cursul vieții.
