40 de cuvinte despre post

1.Nu postim pentru a fi văzuți sau lăudați de oameni, ci postim ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu.
2.Postul este o dăruire a noastră față de Dumnezeu, o ofrandă de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoștință și ca dorință de sfințire a vieții (cf. Romani 12, 1).
3.Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm.
4.Postul este ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu.
5.Cine postește, dar nu se roagă, nu adună lumină spirituală în suflet, ci realizează doar un exercițiu biologic și psihologic, motivat igienic sau estetic.
6.Postul adevărat nu este numai abținere de la bucate de origine animală, ci și înfrânare de la orice lăcomie materială și poftă de stăpânire egoistă asupra altora, înfrânare de la orice gând, cuvânt sau fapte care diminuează iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele.
7.Postul adevărat trebuie să fie unit cu smerenia și cu bucuria, spre a fi o lucrare interioară, intimă, sufletească, de comuniune personală a omului cu Dumnezeu Care vede tainic și tăcut sufletul și faptele omului credincios și jertfelnic, rugător și postitor.
8.Prin post participăm tainic la postul de patruzeci de zile al Mântuitorului în pustie. Nimeni nu se poate lupta cu duhurile rele și cu patimile întunecate, egoiste, dacă nu a dobândit mai întâi lumina harului divin prin post și rugăciune.
9.Mai ales în perioada Postului suntem chemați să îndreptăm comportamentul sau atitudinea lui Adam cel vechi din noi, nu dând vina pe alții pentru păcatele noastre, ci recunoscând și plângând propriile păcate, judecându-ne pe noi înșine în Taina Pocăinței sau a Spovedaniei, pentru a primi iertarea păcatelor și a ne împărtăși de iubirea sfântă a lui Hristos, dăruită nouă în Sfânta Euharistie.
10.Dacă este însoțit de fapte plăcute lui Dumnezeu, postul face din omul postitor lumină între oameni și vas ales al slavei lui Dumnezeu.
11.Postul reprezintă izvor de râvnă sfântă după Dumnezeu.
12.Postim pentru că Îl iubim pe Domnul Hristos și dorim să ne hrănim mai mult din cuvântul Evangheliei, din cuvântul Scripturii, din cuvintele pe care le auzim în sfintele slujbe și să întărim rugăciunea noastră, ca să creștem spiritual.
13.Postul este și semnul dorinței omului credincios de a se elibera de lăcomia după lucruri materiale limitate și trecătoare spre a se uni prin rugăciune mai intensă cu Dumnezeu Cel nelimitat și netrecător.
14.Postul adevărat are ca scop ridicarea omului deasupra bunurilor materiale sau pământești, pentru a primi bunuri spirituale cerești, pentru a se uni, prin rugăciune și împărtășire euharistică mai deasă cu Dumnezeu Cel din ceruri, Izvorul vieții și al bucuriei veșnice din Împărăția cerurilor.
15.Postul este nu numai material, ci și spiritual, adică postul ochilor, al gurii, al inimii.
16.Postul susține rugăciunea omului credincios care consideră legătura sa cu Dumnezeu ca fiind centrul, lumina și hrana sufletului său.
17.Postul adevărat produce o schimbare a modului de a fi al omului, o trecere de la lăcomia sau iubirea pătimașă de cele materiale la iubirea de cele spirituale, pentru a cultiva mai intens rugăciunea sau comuniunea de iubire cu Dumnezeu Cel nematerial, nelimitat și netrecător.
18.Inima sau sufletul omului postitor dobândește libertatea de-a se îmbogăți permanent din iubirea infinită și eternă a lui Dumnezeu.
19.Omul duhovnicesc, rugător și postitor, luminat de harul lui Hristos, dobândește gândire și privire duhovnicească, folosește cuvinte duhovnicești și săvârșește fapte duhovnicești, prin care se aseamănă cu sfinții lui Dumnezeu.
20.Postul este o stare spirituală de jertfă sau ofrandă a celui care postește, stare cultivată în mod liber și după puterea fiecăruia.
21.Postul este o lucrare spirituală bineplăcută lui Dumnezeu, când se practică din iubire pentru El.
22.Dorim să ne hrănim cu iubirea Lui Dumnezeu mai mult decât cu darurile Lui materiale, limitate și trecătoare. De aceea, în timpul postului se diminuează cantitatea hranei materiale și sporește hrana spirituală. Citim mai des și mai mult Sfânta Scriptură, ne rugăm mai mult, ne spovedim mai des, eliberându-ne de un trecut apăsător, și ne împărtășim mai des.
23.Postul pacifică patimile egoiste, luminează mintea, sfințește simțirile, schimbă atitudinea și comportamentul față de oameni și față de natură, înțelegându-le pe toate în lumina prezenței iubitoare a lui Dumnezeu.
24.Postul nu trebuie redus la o activitate exterioară, pentru a fi remarcat sau lăudat de oameni, ci trebuie practicat ca pe o faptă plăcută lui Dumnezeu, ca pe o dăruire de sine lui Dumnezeu și ca detașare de cele materiale pentru a se îmbogăți spiritual.
25.Credincioșii, prin înfrânare de la bucate și de la păcate, prin rugăciune și milostenie, răstignesc în ei patimile egoiste și adună în suflet lumină de Înviere.
26.Sinceritatea în iubire, smerenie în relațiile cu semenii, sârguință multă pentru bine, duh fierbinte în credință, slujire lui Dumnezeu, nu idolilor sau duhurilor rele, nădejde cu bucurie, răbdare în suferință, rugăciune stăruitoare, ospitalitate față de străini, toate aceste virtuți sunt roade și lumini ale înnoirii vieții din școala postului adevărat unit cu rugăciunea și fapta bună.
27.Postul, smerenia, rugăciunea și iertarea pregătesc reconcilierea cu Dumnezeu și cu oamenii și sfințirea vieții.
28.Postul este armă de luptă împotriva ispitelor venite de la demoni.
29.Postul face rugăciunea mai smerită, iar rugăciunea smerită devine cea dintâi hrană a postitorului.
30.Prin postire noi dobândim prezența lucrătoare a lui Dumnezeu în noi ca iubire smerită, apoi o arătăm în jurul nostru prin cuvinte și fapte, prin atitudine și stări duhovnicești, prin toată ființa noastră, prin sufletul și trupul nostru.
31.Postul este o perioadă de luminare a sufletului și de împodobire a lui cu prezența sfințitoare a lui Dumnezeu.
32.Acesta este rostul perioadei de post: lepădarea de cele ale întunericului, curățirea de păcat care aduce întuneric în viața noastră și luminarea sufletului cu acele arme care ne ajută să respingem ispitele păcatului.
33.Postul este un discernământ al valorilor spirituale.
34.Postul se săvârșește cu bucurie, nu cu întristare.
35.Postirea ca dezlipire de lucrurile limitate și trecătoare și unire sau alipire a noastră de Dumnezeu cel nelimitat și netrecător înseamnă începutul libertății noastre interioare.
36.Numai când avem smerenie, pocăința, rugăciunea și postul sunt folositoare.
37.Postul este o școală a libertății de a folosi binele.
38.Postim ca să putem iubi mai mult pe Dumnezeu și pe semeni.
39.Postul este timpul nevoințelor duhovnicești mai intense pentru a spori comorile din suflet.
40.Vremea postului unit cu rugăciunea și fapta bună este o perioadă de răstignire a patimilor egoiste prin asceză sau nevoință.
(Patriarhul Daniel)