4 Martie

„Ruși Mănăstioara”
„Zilele trecute s’a săvârșit în comuna aceasta alegerea primăriei comunale. Lucrul n’ar avea însemnătate deosebită, dacă nu ar da la iveală o dovadă nouă despre putregaiul administrației din Bucovina, țara Turcului…Acu auzi lume și te minunează. Trei ani de zile au trebuit bieții Plavalareni să bată drumurile îngenunchind pe la toate ușile până s’a milostivit înalta stăpânire de-a respinge protestul. Trei ani de zile a fost în slujbă comitetul vechiu, pe când cel nou nu înțelegea rostul zămislirei sale. În Plavalari s’au lățit diferite zvonuri. S’au format chiar două partide din cari una punea vina în cârca căpităniei din Suceava ce îmbla la vânat prin Udești, cealaltă credea că dl. Bourguignon a trebuit să clocească atâta timp până ce a scos un puiuț minunea lumei, băgându-se în sânișorul vrednicului străjer la granița României, Rottenberg”.
„Supliment la Deșteptarea” nr. 35, Cernăuț, 10/23 M aiu 1901.
„Duminica Tomei la Suceava”
„De Duminica Tomei, corul bisericesc al societății «Ciprian Porumbescu» sub conducerea competentă și devotată a d-lui A. Isar a cântat din nou, de această dată în biserica Sfântul Dimitrie, liturghia de C.I. Baciu, pe care o mai cântase în dumineca și lunea Paștilor la «Sfânt». Dificila operă s-a bucurat de o executare frumoasă arătând cum un om de inimă și de talent poate lupta cu izbânda împotriva apatiei atât de răspândite…În aceiași zi la serbarea jurământului recruților, care s’a desfășurat în cinstea cazarmei regimentului 69 infanterie și-a făcut mult așteptatul debut noua noastră fanfară de 20 de oameni sub conducerea noului ei creator d-l Țambric Gh.”.
„Suceava”, Anul I, Nr. 15-16, 10 Mai 1935.
Din comuna Stulpicani
“La noi în comună, în anii regimului democratic-popular, au luat ființă mai multe obiective social-culturale care ne sînt un însemnat sprijin în viața de toate zilele. Printre altele, aici există și un dispensar la care lucrează cadre calificate și care asigură asistența medico-sanitară a populației. Cetățenii sînt însă nemulțumiți de unele condiții în care se lucrează la dispensar. Ei trebuie să aștepte afară în ploaie sau vânt, fie că sînt bolnavi mai grav, fie că unele femei vin cu copii în brațe. În cel mai bun caz, pacienții sînt îngrămădiți în sala de consultație, ceea e nu-i indicat și nici plăcut. De ce se petrec astea? Pentru că în camera care, în mod normal, ar fi trebuit să fie destinată drept sală de așteptare locuiește felcerul Constantin Onofrei, deși în comună există condiții ca acestuia să-i fie asigurată cazarea”.
„Zori Noi”, Anul XVIII, nr. 5104, duminică 10 mai 1964.