Aproximativ 350.000 de copii români sunt afectați de plecarea părinților în străinătate, potrivit unui studiu al UNICEF prezentat ieri, numărul acestora fiind de aproape de cinci ori mai mare decât cel înregistrat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului.
Potrivit studiului național, comandat de UNICEF și Organizația Alternative Sociale din Iași și realizat în perioada aprilie – octombrie 2007, aproximativ 350.000 de copii din România se confruntă cu problemele apărute în urma plecării părinților la muncă în străinătate, mai mult de o treime dintre ei fiind afectați de migrația ambilor părinți.
Cea mai recentă monitorizare a Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC), din 30 iunie 2007, arată că 82.464 de copii au cel puțin un părinte în această situație. Dintre aceștia, 26.406 au ambii părinți plecați la muncă în străinătate, iar 8.904 au părintele unic susținător în afara țării.
Potrivit studiului UNICEF, jumătate dintre copiii cu ambii părinți plecați în străinătate au sub 10 ani, peste 50 la sută dintre aceștia având între doi și șase ani.
„Chiar dacă în termeni de procentaje cifra nu este mare, estimările arată că 4% dintre copiii cu ambii părinți migranți au vârsta sub un an. Mai mult de atât, în termeni de timp petrecut fără părinți, 16% din copiii cu ambii părinți plecați au petrecut mai mult de un an fără aceștia, iar 3% chiar mai mult de patru ani”, potrivit raportului prezentat ieri.
În grija bunicilor.
De asemenea, din cercetarea comandată de cele două organizații nonguvernamentale rezultă că 78% dintre copiii care au doar tatăl plecat au locuit cu mama cea mai mare parte a timpului în ultimele șase luni înainte de anchetă, iar 50% dintre copiii cu mama plecată au rămas să locuiască cu tații lor, în timp ce aproximativ un sfert rămân în grija bunicilor.
„În cazul în care ambii părinți sunt plecați în străinătate, 79% dintre acești copii au rămas în cadrul familiei extinse: 74% au rămas în grija bunicilor, iar 5% în grija unchilor și mătușilor. Trei la sută dintre copiii cu ambii părinți plecați (aproximativ 3.500 de copii) au rămas în grija unui frate sau soră mai mare”, se mai arată în studiu.
În ceea ce privește distribuția pe regiuni a acestor cazuri, aproape o treime din total, adică 100.000 de copii, sunt din Moldova, aproximativ 55.000 din Muntenia și câte 50.000 din Transilvania și Oltenia.
„Estimările pe regiune și mediu de reședință nu sunt disponibile, însă trebuie menționat că mai mult de jumătate din copiii afectați de fenomen trăiesc în mediul rural, unde în plus incidența migrației ambilor părinți este mai mare decât în mediul urban (care de regulă e caracterizat de migrația tatălui). Mai mult, estimările arată că regiunea Transilvania nu este afectată de migrația ambilor părinți. Acest fapt ar putea fi în legătură cu gradul de urbanizare din regiune, care este mai mare decât în celelalte „, potrivit reprezentanții celor două organizații nonguvernamentale.
Minorii lăsați acasă de ambii părinți migranți (sau de părintele unic) sunt de obicei în grija familiei extinse, mai ales a bunicilor.
Impact asupra educației.
În ceea ce privește dreptul copilului la sănătate, rezultatele studiului nu au evidențiat diferențe între copiii din familii cu părinți migranți și ceilalți.
Referitor la influențele asupra dreptului copilului la educație, s-a constatat că absența părinților are doar un impact scăzut (mai puțin de 10% din cazuri), în ceea ce privește performanța școlară.
„În cazul în care părinții conștientizează importanța educației și, mai mult, investesc suplimentar în aceasta (cursuri private, suport educațional) – acesta reprezintă un impact pozitiv al fenomenului. Pe de altă parte, se adaugă un fenomen relativ recent – o parte din copiii cu părinți migranți abandonează școala în România pentru a se înscrie într-o școală în străinătate, în țara unde lucrează părinții lor. În plus, unele dintre interviuri au arătat că anumiți copii, în special adolescenții, abandonează școala mai ales din cauză că au găsit diverse locuri de muncă sau diverse munci remunerate. Datele din anchetă arată că 2% din totalul copiilor cu cel puțin un părinte migrant au renunțat să mai meargă la școală”, potrivit studiului.
Vizite rare.
În ceea ce privește vizita în țară a părinților, se constată că cei mai mulți au venit cel mult o dată în ultimul an. În 32% din cazurile cu ambii părinți plecați, aceștia nu au făcut nici o vizită în ultimul an.
„În lipsa unor vizite mai frecvente, păstrarea legăturii dintre părinții plecați și copiii rămași acasă se face în cele mai multe cazuri prin două modalități: prin intermediul telefonului și prin trimiterea de bani sau bunuri acasă. Aproape 80% dintre părinți vorbesc la telefon cel puțin o dată pe săptămână cu copiii rămași acasă și le trimit lunar acestora bani sau diverse bunuri”, se mai arată în studiu.
Cercetarea cantitativă s-a realizat pe bază de anchetă, pe un eșantion probabilist de 2.000 de gospodării, reprezentativ la nivel național.
