34 de cuvinte pline de miez ale părintelui Dimitrios Gagastathis

Nu L-am așezat pe Hristos în noi și de aceea nu știm ce sunt iubirea, pacea, împăcarea.
Deoarece nu pot predica, lăsați-mă măcar să plâng pentru păcate și pentru cei ce s-au rătăcit.
Rugăciunea este un telefon fără fir cu care comunicăm direct cu Dumnezeu. Formăm numărul pe telefonul rugăciunii ca să vorbim cu Dumnezeu, și El răspunde. Îl auzim clar, Îl simțim foarte aproape.
Rugăciunea vine mai întâi în laringe, apoi urcă la creier, după care coboară în inimă. Și atunci, ei bine, atunci lacrimile ne vin în ochi. Începâd cu acest moment, nu mai este nimic de spus în plus. Este adevărat că la început vei avea greutăți. Vei încerca să te rogi și adesea nu vei putea; vei avea gânduri răzlețe și ispite, iar în alte momente nu vei fi în stare să te trezești noaptea. Însă trebuie să insiști. Domnul, văzându-ți așezarea, te va sprijini și te va slobozi de toate ispitele. Nu trebuie să pierdem toată noaptea dormind, căci satana face ce vrea din noi.
Rugăciunea din noapte este de mare preț. Oamenii dorm, iar Dumnezeu ascultă.
Oriunde merg, mă țin de programul meu care a fost numit după rânduiala lui Melchisedec și care a fost încuviințat de mulți Părinți duhovnicești.
Vecernia, acatistele, predica, Privegherile cu închinăciunile către Născătoarea de Dumnezeu – ce binecuvântată lucrare!
Multe am văzut în viață, iar una din ele este că rugăciunile, acatistele și Sfintele Liturghii au făcut în așa fel încât mulți s-au întors în sânul Bisericii.
În zilele și-n vremurile noastre ni se pare greu să lucrăm după voia lui Dumnezeu, pentru că ne lipsesc cele două aripi: ale iubirii și ale smereniei.
Este vremea să plângem și să ne rugăm pentru condiția în care se află lumea de acum.
Trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să lumineze oamenii, ca să vadă calea adevărului și a virtuții.
Cine poate înțelege voia lui Dumnezeu sau cine poate să-I pătrundă gândirea, atâta vreme cât ne-am întors de la El?
Credința ne este vie, însă am părăsit-o pentru că egoismul și materialismul ne-au îndepărtat de ea.
În fiecare clipă se întâmplă minuni, însă noi nu ne dăm seama de ele, pentru că avem inimile de piatră. Inimi blânde și simplitate, iată de ce avem trebuință!
Cântând la biserică, trebuie să înțelegi și să simți ceea ce spui. Nu te mândri sub pretextul că tu cânți bine. Într-o zi, cântam un imn despre Apostolul Petru, cu privire la trădarea lui. Când am spus: „Și a plâns cu amar”, am văzut lacrimi curgând pe icoana lui. Probabil că sfântul era mulțumit…
Cu toate că sunt păcătos, cer neîncetat lui Dumnezeu, bazându-mă pe „Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide” (Matei 7, 7). Căci iată ce am înțeles în viața mea: „Ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu” (Luca 18, 27).
Marile virtuți sunt în număr de trei: smerenia, ascultarea și iubirea.
Nu mă pot odihni, vreau să-i ajut pe toți cei care îmi cer ajutor și lumea întreagă dacă trebuie!
Nu mă rog pentru mine. Îi iubesc atât de mult pe oameni, încât nu mă rog decât pentru ceilalți.
Când Îl iubești pe Dumnezeu și pe toți oamenii în inima ta, atunci ești în Legea lui Dumnezeu. Vom fi judecați pentru că nu avem iubire.
Nu te teme de nimic, căci în ceea ce privește un om care iubește, Dumnezeu rămâne în el.
Să aveți printre voi smerenia și ascultarea. Dumnezeu și Îngerii Se bucură de aceasta. Să o iubiți mai presus de toate pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ea care ajută atât de mult neamul nostru omenesc cel păcătos.
Scopul oricărei rugăciuni sau slujbe pe care o săvârșim stă în aceea de a ne apropia de Dumnezeu și de a-L iubi mai mult.
E groaznic! Oamenii au lăsat Biserica și merg să muncească la câmp duminica, pentru a culege bumbac… Câmpurile sunt pline, iar bisericile, goale. Aceștia sunt interesați de aur (greacă chrysos), iar nu de Hristos (Christos).
Nu mă îngrijesc niciodată până acolo încât să fiu tulburat de orice. M-am ocupat de copiii mei fără probleme ori neliniște. Dumnezeu Care mi i-a dat S-a îngrijit și El de tot.
În locul acesta, Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din Patmos, un ateu se poate transforma chiar într-un creștin.
Ne „oblojim” trupul, însă ce este mai important și ar trebui mereu să fie sănătos este sufletul. În timp ce alergăm spre doctori și cure termale și în timp ce cheltuim mulți bani pentru trup avem, de asemenea, trebuință să ne întoarcem spre părintele duhovnic, pentru suflet. Acesta nici măcar nu costă!
Monahismul este armata lui Hristos și potrivnicul satanei. Mănăstirile sunt avanposturile Bisericii. Fără de avanposturi, vrăjmașul ne va captura. Rugăciunea în mănăstiri Îl ajunge pe Dumnezeu cu repeziciunea unui glonte. Precum armata dușmană se teme de aviație și se ascunde, la fel satana se teme de rugăciunea monahilor și fuge.
Bineînțeles, credința ne este vie, însă nu vrem să o urmăm pentru că este puțin grea și câteodată cere angajamente din partea noastră. Oamenii vor libertate și o pantă descendentă, ca să nu se obosească și să nu transpire, însă nu știu că acest coborâș duce spre un sfârșit rău. Calea pierzării pare bună la început, fericită și ușoară. Ea oferă desfătări și plăceri artficiale, însă toate acestea dispar deîndată. Trebuie să ne rugăm stăruitor pentru ei. Probabil că atunci vreun suflet s-ar putea mântui. Noi, preoții, avem o răspundere deosebită dinaintea lui Dumnezeu și dinaintea oamenilor.
Nu mă gândesc că ne vom întâlni din nou fizic, ci veghem ca să ne întâlnim în Ierusalimul ceresc.
Cel ce aleargă la vrăjitori și la ghicitoare pentru o soartă bună este un lepădat și acesta pierde paza lui Dumnezeu.
Nimic nu-mi amintesc în viața aceasta, nimic, decât greaua povară a păcatelor mele.
De veți afle că am plecat din lumea aceasta, nu fiți triști, fiți mai degrabă bucuroși, căci Biserica va fi ușurată de cel mai păcătos și cel mai prost preot al acestor vremuri.
(Papa-Dimitri Gagastathis, The Man of God (1902-1975), Orthodoxos Kypseli, Publications Thessaloniki, 1997, Traducere și adaptare: Tamara Hotnog, Sursa: Planète Orthodoxie)