30 Ianuarie

„Deschidere de birou tehnic”
„Carol Hlawin, atât geometru civil, autorisat în mod oficial și obligat prin jurământ, cât și technic silvic, provedut cu diploma de esamen mai înalt de stat, ținut sub conducerea ministeriului, având o pracsă de 17 ani în toate ramurile silviculturei, are onoare a face cunoscută deschiderea biroului său tehnic în Câmpulung și a ruga cu supunere să i se predee însărcinări spre a întreprinde și esecuta măsurători, disposițiuni pentru o esploatare rațională a pădurilor, censurări de elaborare de feliul acesta, aprețiări de moșii, regulări (economisări) eventual inspecționări de păduri mai mari, compuneri de petițiuni și recursuri relative la aceste, sub garanță că le va efectua în mod cuviincios și va face pretensiuni moderate”.
„Patria”, Anul II, nr. 84, Cernăuți, Ianuarie 1898.
„Câmpulung Moldovenesc – Țară de baladă”
„O trăsură săracă mă aduce în oraș. Câmpulungenii bat drumurile cu picior de pasăre pe culmile sure. Trăsurile sunt numai pentru luftari. O specie de oameni de toate culorile, poate și de toate națiile, care se abat o dată sau de două ori pe an, vara ori iarna, pentru a sorbii în plămânii lor bolnavi, storși de vlagă, aerul tare din zonă. Locuitorii îi numesc luftari. N’am cercetat de ce le zice așa, dar este lesne de înțeles. Vin și ei din toate colțurile lumii, se minunează de munții noștri, și pe urmă se duc din nou în orașele lor tentaculare. Se duc unul după altul îndată ce soarele începe să pălească ca o gutuie coaptă, în toamnă. Câmpulungul este mai mult un sat pitoresc decât un oraș. Dacă ai întâlni un pumn de boabe albe și le-ai fi aruncat așa la întâmplare în toată Valea Moldovei, acolo în căldarea aceea de munți, nu ți-ai fi închipuit mai bine Câmpulungul. Se înșiră vraiște, fără nici o noimă, cu toate casele aruncate pe o parte și alta a văii, altele spânzurate pe câte un povârniș, toate stau lipite de coasta muntelui ca o minune…”
„Suceava”, Anul I, nr. 19, Ianuarie 1939.