Nu știm alții cum sunt, dar noi, când ne gândim la locul nașterii noastre ca dascăli, ne saltă și acum inima de bucurie! Bucurie, emoții nesfârșite, recunoștință și prețuire pentru profesorii care ne-au pregătit să devenim ceea ce suntem astăzi și să lăsăm doar urme trainice, frumoase și valoroase, pe oriunde trecem.
Povestea clasei noastre începe în căldurosul și parfumatul septembrie al anului 1990.
Întreaga societate era cuprinsă de rumoarea și mirajul democrației, al libertății de a face lucrurile cum trebuie, fără ca cineva să știe, exact, ce trebuie de făcut, altfel față de cum a fost până atunci. Aproape 30 de tineri absolvenți de clasa a-VIII-a din tot județul, dar și din Republica Moldova, am pășit încrezători pe ușa clasei a 9-a B – specializarea învățători, de la Liceul Pedagogic Suceava, după o selecție drastică (probe eliminatorii de specialitate și admitere). În acea perioadă, parcursul liceal vocațional era definitoriu pentru repartizarea, la sfârșitul studiilor, pe un post în învățământ.
Am început un liceu vocațional cu durata studiilor de 4 ani și am finalizat Școala Normală cu durata studiilor de 5 ani. Undeva, pe parcursul clasei a 10-a, a avut loc procesul de modificare a statutului instituției care, pentru noi, a avut o însemnătate istorică, cu atât mai mult cu cât am fost implicați, direct, în toate evenimentele.
Au urmat cinci ani de studiu intens și pregătire pentru a deveni învățători, plămăditori de destine. Ani intenși, cu studiu profund, ore de vioară, practică pedagogică la cele mai înalte standarde, evaluări extrem de serioase, proiecte, sute de ore de metodici și psiho-pedagogie, victorii și eșecuri, bucurii și lacrimi, viață de cămin pentru cei mai mulți dintre noi, întâmplări care ne-au călit, ne-au maturizat și ne-au îmbogățit.
Nu știu dacă vom găsi vreodată suficiente cuvinte potrivite pentru a ne exprima recunoștința față de toți profesorii care ne-au fost mai mult decât profesori: ne-au fost părinți, prieteni, sfătuitori, fiecare în parte și toți laolaltă. Ne-au pregătit nu numai să fim buni învățători (bine pregătiți, cu o dragoste infinită față de copii și învățătură, curioși, empatici, mereu dornici de perfecționare și rezultate uimitoare), ci ne-au dăruit, fiecare, un bagaj trainic de cultură generală, curaj, sinceritate, responsabilitate, asumare, respect pentru valori, puterea de a trece printre hățișuri și de a construi drumuri line și ziduri trainice. În iulie 1995, după 5 ani de studii, practică, lecții de diplomă și un exigent examen de bacalaureat, am primit repartiții în județ, pentru posturile de învățători. Eram atât de bine pregătiți încât nici unuia dintre noi nu i-a fost teamă să ia în piept, la 19 ani, o clasă cu peste 30 de copii, cu toată munca din spatele profesiei nobile pe care prea puțini o cunosc. La fel de lesne, pentru cei care am rămas în învățământ, ne-a fost să trecem prin examenele de Definitivat, Grad II și Grad I înainte de a împlini 30 ani pentru că aveam temelia solidă a formării continue, iar pentru toți studiile universitare și postuniversitare ulterioare au fost line și pline de sensul dat de dascălii pe care i-am avut.
Anul acesta, absolvenții clasei a XIII-a B – promoția 1990-1995 am reușit să reîntregim colectivul, în cea mai mare parte, fizic și online cu colegii care nu au putut fi prezenți. A fost un motiv de mare bucurie să ne revedem diriginta – pe d-na profesor de limba română Florica Diaconescu, mâna de fier, în aceeași măsură blândă și iubitoare, care nu a dat niciodată drumul frâielor cu care ne-a ținut pe drumul drept. Aceeași privire blândă și dragoste infinită, aceeași putere a cuvântului care unește, aceeași lumină a privirii și imensitate a sufletului în care, de 30 de ani încoace, a făcut loc și familiilor noastre. Ne-am bucurat să ne revedem puținii profesori care au putut să ne fie alături, în sala de clasă a, acum, Colegiului Național ,,Mihai Eminescu”, locul în care fiecare colț știe o poveste, poveștile noastre: dl profesor Mircea Popescu – fizică, dna profesor Aurica Nechita – biologie, dl profesor Ioan Stan – geografie, cu gânduri bune pentru dna Aspazia Gheorghiță – chimie, Victoria Baran – istorie, dna Bernicu – sport. Ne-am amintit cu drag și i-am omagiat pe dascălii care nu mai sunt, fizic, printre noi, dar care, asemenea tuturor, nu vor pleca niciodată din mințile și inimile noastre: dna profesor Manolache (pedagogie, care ne-a învățat să cunoaștem, să înțelegem și să iubim copii); dl profesor Ioan Rîsnicu (care ne-a făcut să iubim matematica în toate formele ei și care, atunci, și mult timp după, în calitate de director, a avut grijă de nevoile și binele fiecăruia, în parte); domnii profesori Elena Lidia Rump – engleză, Ioan Pesclevei – limba rusă, dl Condurache – franceză, dna Pînzaru – logică și filosofie, dl Suciu – vioară, dl Anastasiu – desen, și mulți, mulți alții care, indiferent cât ne-au influențat destinele, au făcut-o frumos.
Suntem recunoscători tuturor învățătorilor Școlii de aplicație care ne-au învățat meserie, personalului administrativ și tesa, pedagogilor și personalului cantinei pentru că fiecare și-a pus amprenta asupra destinelor noastre.
Ne-am regăsit la fel de tineri și frumoși, aproape neschimbați de trecerea timpului, serioși, dar și năzdrăvani, poate mai înțelepți și cu mult mai mult de dăruit. Nu ne-au fost suficiente 2 zile pentru îmbrățișări, amintiri și cunoaștere, dar suntem hotărâți, ca și până acum, să rămânem o mare, frumoasă și valoroasă familie.
Suntem norocoși! Am fost o generație cu norocul unei educații temeinice și cu ecou, cu norocul, pentru fiecare dintre noi, al unor colegi frumoși și buni pe de-a-ntregul și a unor profesori de rămas în istorie. Celor care încă ne sunt, le dorim sănătate și puterea de a se bucura de fiece zi. Pe cei care au plecat spre alte zări, îi îmbrățișăm cu sufletul!
Iar pentru noi, ne dorim înțelepciunea de a continua să trăim frumos, neuitare și ocazii dese ne a ne revedea, de a ne regăsi, unii cu alții, unii pentru alții, sănătoși și puternici, cu alte și alte povești de scris în cartea generației noastre, unde ne știm bucuriile și necazurile, împlinirile și dezamăgirile, dar de unde ne hrănim cu lumină, energie și amintiri prețioase!
Prof. învățământ primar Nicoleta Bogoș, Școala Gimnazială „Bogdan Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, managerul Bibliotecii Municipale Câmpulung Moldovenesc
