„Legionarii ucraini din Bucovina”
„Dislocarea de trupe ucraine și anume de legionari ucraini la Cernăuți și de aice până în sudul Bucovinei se credea din început a fi o măsură militară. Din purtarea acestora față de populațiunea românească se poate însă înțelege că se urmăresc cu totul alte scopuri, și anume nu mai puțin decât momirea pupulațiunii românești de a cere unirea cu statul ucrain, care e vorba să se înființeze în Galiția de ost. Deputații români din parlament, informați fiind asupra acestei uneltiri meschine, au intervenit cu stăruință pe lângă primministrul Haussarek, ca în cel mult trei zile legionarii ucraini să fie scoși din Bucovina. Așteptăm!”
„Viața Nouă”, Suceava, Anul V, nr. 19, 20 Octomvrie 1918.
„Casele dela oraș și casele dela sat”
„E obicei moștenit din moși-strămoși, ca gospodinele satelor noastre să-și cârpească și văruiască pereții caselor, pe dinlăuntru și pe dinafară, de cel puțin trei ori pe an (de Paști, de Rusalii și de hram), încât ți-i mai mare dragul să intri într-un sat. Dimpotrivă, la oraș, vezi case dărăpânate pe dinafară, nevăruite cu zecile de ani, cu coșuri ruinate și hidoase, încât, când intri în Suceava parca’i intra pe urma unor proaspeți năvălitori. Pentru numele lui Dumnezeu, iubite și scumpe domnule Primar, nu se poate impune acestor locuitori să ia de pildă gospodinele din sate?”.
„Suceava”, Anul II, nr. 42, Octombrie 1937.
