29 Mai

„Urgia răsboiului”
„Urgia răsboiului s-a dezlănțuit ca o strașnică cumpănă asupra țerișoarei noastre. Ea și-a aflat culmea în ocupațiunea rusească, când dușmanul a cuprins întreg teritoriul dintre albia Siretiului și valea adâncă a Moldovei, tăbărând în număr de zeci de mii în comunele resfirate între Gura Humorului și Valea Putnei, până adânc în Fundu-Moldovei și Ciocănești. Înaintarea falnică a Rușilor s-a sdrobit lovindu-se de stâncile Mestecănișului, pe care le-au scăldat într-un potop de sânge. Pe urma dușmanului au rămas numai jale și cea mai adâncă mizerie”.
„Viata Nouă”, Anul III, Nr. 153, Mai 1915.
„Politică și caligrafie”
„De cum am intrat pe băncile școlii, de la primele litere arcuite timid, învățătoarea căreia îi purtăm recunoștință toată viața, ne-a dat peste mînă atunci cînd am vrut să scriem cu stînga. Și-am scris cu dreapta. Cu dreapta ne-am purtat ghiozdanul, cu dreapta aruncam cu piatra. Cu dreapta am rupt trandafiri și i-am oferit celor dragi. Totul se învârte în jurul mîinii drepte: deschidem ușa, o închidem, ne facem cruce, purtăm bastonul, bem apă, numărăm, dăm și primim bani, ne scoatem ochelarii, dăm mîna unii cu alții, scriem petiții, votăm. Totul cu mîna dreaptă. Dar să revenim la scris. La caligrafie. Există și diferențe. Sînt unii care scriu cu stînga. Dar și atunci pentru estetica paginii, e bine ca litera să se încline spre dreapta. Pentru că ne place scrisul frumos. În politică, însă, regulile caligrafice funcționează cu totul altfel. Și-atunci întrebarea: De ce nu știe stînga ce face dreapta?”.
„Românul”, Anul I, nr. 5, Mai 1990.