„Casele dela oraș și casele dela sat”
„E obicei moștenit din moși-strămoși, ca gospodinele satelor noastre să-și cârpească și văruiască pereții caselor, pe dinlăuntru și pe dinafară, de cel puțin trei ori pe an (de Paști, de Rusalii și de hram), încât ți-i mai mare dragul să intri într-un sat. Dimpotrivă, la oraș, vezi case dărăpânate pe dinafară, nevăruite cu zecile de ani, cu coșuri ruinate și hidoase, încât, când intri în Suceava parca’i intra pe urma unor proaspeți năvălitori. Pentru numele lui Dumnezeu, iubite și scumpe domnule primar, nu se poate impune acestor locuitori să ia de pildă gospodinele din sate?”.
„Suceava”, Anul II, nr. 42, Octombrie 1937.
„Luminatul străzilor”
„Cetățeanul neprevenit, care s’ar încumeta să circule seara, la Suceava, pe vreuna din străzile Mihai Viteazul, 6 Noiembrie, Sturza Vodă sau Zamca, riscă pur și simplu să-și rupă capul.
Întâi din cauza întunericului, și al doilea, pe unele străzi, din cauza grămezilor de pietroaie lăsate ici – colo, de către serviciul tehnic al Primăriei. Să nu se creadă cumva că aceste străzi sunt lipsite de rețele electrice. Nu, sunt lipsite numai de becuri, în timp ce pe alte străzi sunt prea multe. De exemplu, în piața Karl Marx, pe o porțiune de numai 100-200 m, ard în fiecare noapte vreo 12 becuri”.
„Lupta Poporului”, Anul III, Nr. 379, Octombrie 1948.
