În aceasta lună, în ziua a douăzeci și opta, pomenirea sfinților douăzeci de mii de mucenici ce au ars în Nicomidia
După ce împăratul Maximian s-a întors biruitor din lupta împotriva etiopienilor, a vrut să aducă jertfe de biruință idolilor. De aceea a trimis scrisori pretutindeni, ca să vină toți în Nicomidia să se închine zeilor acolo. Sfîntul Antim, episcopul Nicomidiei, a adunat în biserica lui tot poporul lui Hristos, ca era atunci sărbătoarea Nașterii lui Hristos, a prăznuit împreună cu ei și i-a învățat adevărata credință. Maximian aflînd că episcopul este cu creștinii în biserică, a poruncit să pună în jurul bisericii lemne uscate, să le aprindă și să ardă pe creștini. Cînd episcopul a aflat aceasta s-a grăbit de a botezat pe catehumeni, a săvîrșit Sfînta Liturghie și a împărtășit pe toți creștinii cu dumnezeieștile și preacuratele Taine. Și așa, aprinzîndu-se lemnele, s-au săvîrșit toți. Prin harul lui Dumnezeu Sfîntul Antim a scăpat nevătămat, ca să fie de folos și altora. A adus prin botez pe mulți la Hristos și după ce a fost mult chinuit, s-a mutat la Hristos, și a dobîndit împărăția cerurilor.
