„Suceava, în haină nouă”
„Primăvara, atât de mult așteptată, a găsit orașul Suceava îmbrăcat în haina nouă și elegantă pe care i-au făurit-o constructorii. De câtăva vreme însă, alături de blocurile în culori pastelate, sau de cele aflate în construcție din cartierele «Ana Ipătescu», centrul orașului sau «Mihai Viteazul», au apărut echipe de oameni care sfredelind pământul întind în șanțurile largi conductele viitoarei rețele de termoficare a orașului. Aici întâlnim sudori care leagă tuburile uriașei conducte, betoniști și vopsitori, oameni care execută această importantă lucrare ce contribuie la modernizarea orașului reședință de regiune”.
„Zori noi”, Anul XVIII, nr. 5090, Suceava, Aprilie 1964.
„N-avem șomeri? Și atunci, eu ce sînt?”
„Sună telefonul. Tocmai visam o întîlnire la cel mai înalt nivel. Eram, deci, foarte ocupat cînd a sunat telefonul. De aceea am sărit din vis direct în realitate, cu mîna pe receptor. La celălalt capăt al firului s-a auzit un pocnet sec și pe urmă tonul. Mi se lua prezența? Am dat drumul la radio și o melodie destul de veselă s-a răspîndit în tot blocul. Iar sună telefonul și de data asta cineva îmi propune să ne vedem. De ce, îl întreb. Să văd și eu cum arată un șomer liber, îmi răspunde…Pe stradă, în fața Alimentarei, coadă. Ce se vinde? Rachiu. Eh, dacă eram om cu scaun la cap, acum m-aș fi umplut de bani. Cumpăram și revindeam. Mă gîndesc chiar că nu ar fi tîrziu să cumpăr o livadă de pruni, e o afacere sigură…Pe bulevard, lume multă. Nu cred că sînt atîția șomeri liberi, totuși. Despre o lege a ajutorului de șomaj, nimic. N-avem șomeri? Și atunci, eu ce sînt?”.
„Zig-Zag” (Revistă de actualități și reportaje), Anul I, Aprilie 1990.