„Românii din munții Dornei” „Mâncarea lor este pe primul loc mămăliga, nedespărțită de suflarea românească, pregătită din făină cumpărată în Moldova. Ca udătură întrebuințează mai ales lăptării de tot felul: brândă, lapte dulce, acru, unt, smântână etc. Ca mâncare mai de lucs au balmoșul, un fel de mămăligă pregătită în smântână, în loc de apă. Mai mănâncă apoi carne arareori de vită, mai des de mascur sau cârlan; adesea ori taie păsări, cu deosebire rațe și gâște, cari de altfel duc viața cea mai fericită în sânul apelor, ce le întâlnesc în toate părțile. Hrana este prin urmare îndeobște bună și întăritoare. Drept băutură întrebuințează mai ales vinul, deși acesta e de o calitate proastă și cam scump fiind importat în Bucovina, unde nu crește via, din causa înălțimei locurilor. Afară de vin se mai bea mied pregătit din miere, precum și burcut, apă minerală feruginoasă plină cu acid carbonic, care isvorăște pretutindenea în munții Dornei”.
„Revista Politică”, Anul II, nr. 11, Suceava, 15 Octomvrie 1887.
„Cîntecul difuzoarelor și zumzetul ferăstraielor”
„Un ultim fluierat și roțile locomotivei au început să se învîrtă punînd în mișcare întreaga garnitură de vagoane. Odată plecați, ne-am așezat lîngă geam admirînd frumusețile naturii. Mai întîi dealurile golașe, apoi munții îmbrăcați în haina de culoare verde închisă a brazilor. Printre copaci, razele jucăușe ale soarelui, care trecuse de zenit, mîngîiau crengile dîndu-le un luciu argintiu. La Falcău, în împărăția pădurilor, trenul s-a oprit. Aici ne-a întîmpinat cîntecul difuzoarelor împletit cu zumzetul ferăstraielor, freamătul muncii forestierilor înfrățiți cu pădurea”. „Zori Noi”, Anul XVIII, nr. 4930, Joi 17 octombrie 1963.
