Această fericită și pururea pomenită Xenia era din marea cetate a Romei, din neam cinstit și râvnitor. Deci, vrând părinții ei să o mărite și pregătind nunta, ea s-a sculat și a fugit din cămara de nuntă, împreună cu alte două femei tinere, slujitoarele ei. Călătorind pe mare și trecând prin Alexandria, a sosit în ostrovul Cos. De aici, fiind îndemnată spre viața călugărească de minunatul ieromonah Pavel, s-a așezat în cetatea Milassa din Careia, unde și-a făcut o bisericuță închinată sfântului mucenic Ștefan. În Jurul acestui locaș s-a nevoit mult, împreună cu cele două slujitoare ale ei și cu alte fecioare, dovedind răbdare și părăsire a simțului poftelor lumești. După sfârșitul ei cuvios și fericit, s-a arătat și semn de sus. Căci la amiază, pe când soarele lumina pământul, s-a ivit o cruce de stele, înconjurată pe din afară și pe dinăuntru cu un cearcăn, încât părea a fi o cunună dată de Dumnezeu fericitei, pentru postul cel îndelungat, pentru priveghere, pentru dormitul pe pământ și pentru feciorie. După îngroparea ei în pământ nu s-au mai văzut crucea de stele și cele două cearcăne. Despre viața sfintei a povestit una din slujitoare, pe când se săvârșea: din ce țara și din ce neam era, că la părinți se chema Evsevia și că vrând să trăiască necunoscută a luat numele de Xenia.






