După mai multe veacuri de adversități politice, economice și culturale, când pământul țării era disputat de către ruși, polonezi, austrieci și alte neamuri, anul 1991 a deschis, în sfârșit, o pagină nouă în istoria Ucrainei. Țara devenea de sine stătătoare, iar drapelul libertății se înălța pe cel mai înalt catarg al ei. Cunoscătorul trecutului său avea impresia că vechea glorie a Kievului de altădată strălucea din nou. În epoca feudală, faima statului kievean l-a determinat pe Ștefan cel Mare să se apropie de acesta, prin contractarea unei căsătorii cu cneaghina Evdochia, fiica marelui cneaz Olelko al Kievului. Mai târziu, când oastea cazacilor Zaporojeni devenise una dintre cele mai puternice armate ale Răsăritului, Vasile Lupu, domnul Moldovei, și-a căsătorit fiica, pe frumoasa Ruxandra, cu fiul unui temut hatman, Bogdan Hmelnițki, numit Timofei (Timuș). Înainte de a se închide în cetatea Sucevei, unde a fost asediat de armata munteană a lui Matei Basarab și de cea poloneză, acesta a trecut prin satul de ucraineni Ipoteștii Sucevei, unde, după tradiția locală, ar fi lăsat parohului de acolo o carte religioasă, „Triodul Floriilor” (1642), tipărită de Mihail Slioska, având binecuvântarea lui Petru Movilă, Mitropolitul Kievului și al întregii Rusii (Ucrainei), și care se găsește în biblioteca parohiei Ipotești.
Ulterior, în epoca lui Petru cel Mare, când puterea Ucrainei apune, stindardul libertății este ridicat de un destoinic, viteaz și nemuritor hatman, Ivan Mazepa. Nu întâmplător a fost celebrat de către mari spirite ale lumii: Voltaire, Byron, Hugo, Pușkin, Liszt, Horace Vernet și alții. Neizbânda de la Poltava (1709) îl face să se retragă împreună cu Carol al XII-lea la Bender, fosta cetate Tighina a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, aflată atunci sub ocupația turcească. Aici, lângă Nistru, în tunelul lui Mazepa care ieșea la fluviu, săpat în apropierea casei unde a locuit, un localnic a găsit o poșetă de argint, probabil un cadou pentru iubita sa, Maricica, rămasă în Ucraina (acest obiect se află în prezent în posesia noastră).
Însuși Dimitrie Cantemir, după ce s-a refugiat în Rusia (1711), a primit un domeniu în ținutul Harcovului, unde se pare că s-a simțit foarte bine printre ucraineni.
Grație vecinătății dintre români și ucraineni, cele două popoare au conviețuit pașnic de-a lungul timpului. Există români care trăiesc în Ucraina și ucraineni care trăiesc în România. Etnia acestora din urmă este concentrată mai ales în Bucovina. Mulți dintre aceștia s-au născut chiar pe pământul românesc, însă, în ciuda acestui fapt, nu și-au uitat nici limba și nici tradiția. Astfel, Olga Kobyleanska, născută la Gura Humorului (1863), scrie „Pământul” (Zemlia), un roman realist de o mare forță evocatoare, fapt ce o așază printre figurile de prestigiu ale literaturii ucrainene. De la ea deținem unele obiecte, care, împreună cu câteva mărturii lăsate de scriitorii N. Ustianovici, S. Iaricevschi, cât și alte obiecte donate nouă, ne îndeamnă să sperăm în organizarea unui muzeu etnografic și literar ucrainean.
În prezent, bunele relații între cele două țări s-au concretizat prin înființarea de ambasade și de consulate. În Bucovina românească avem Consulatul General al Ucrainei la Suceava, iar în Bucovina ucraineană menționăm Consulatul General al României la Cernăuți. Activitatea politică, culturală și economică a ucrainenilor de la noi, urmărită cu multă atenție și devotament de către Excelența Sa consulul general Vasyl Boiechko, ca și de președinte UUR – Ținutul Bucovina, prof. Ioan Bodnar, se desfășoară sub cele mai prielnice auspicii. Numeroase festivaluri ale cântecului și dansului ucrainean, ajutoare materiale constând în cărți, rechizite școlare și bani au fost sponsorizate de Consulatul General și de UUR, condus de deputatul și președintele Ștefan Buciuta. Recent, tot consulului general Vasyl Boiechko i se datorează și sugestia de a înființa la Gura Humorului, nu departe de statuia marii scriitoare ucrainene, și a muzeului de care aminteam mai sus. Astăzi, când privim spre Ziua Independenței Ucrainei – 24 August, nu ne rămâne decât să dorim poporului frate ucrainean înfăptuiri mărețe pe toate planurile și o libertate fără de sfârșit!
Prof. Ștefan Hreniuc
