„Cățelul și purcelul”
„Când se scoală satul asupra lor, ori îi urmăresc autoritățile, Țiganii o rup la fugă lăsându-și la primejdiă și căruțele și nevestele și copiii, dar cățelul și purcelul niciodată. Știe Țiganul că numai aceste două dobitoace i le-ar lua Românul; purcelul că-i frate cu slănina, ear’ cățelul că-i bun și el la casa omului. Dar cu căruțele hodorogite și pline de zdrențe și cu dârloagele de cai, ce să facă Românul? Prin sate vedi trecând căruțele Țiganilor încet și rânduite; copiii, cum din mame-au fost născuți, alergând pe marginea drumului, ear’ dinapoia căruțelor, fără escepțiă, legați de câte o sfoară vin încet cățelul melancolic și purcelul pragmatic”.
„Patria”, Anul I, nr. 37. Cernăuți, Septembrie 1897.
„Bacalaureații Sucevei”
„Se vor întruni, zilele acestea, în Suceava voievodală, întru respectuoasa revedere cu profesorii, după 30 de ani, bacalaureații din anul 1907. Dacă de la clasele primare nici un profesor nu mai este în viață, din cursul liceului și dela bacalaureat, sunt profesori care trăiesc și sunt în plină activitate…Bacalaureații vor veni la Suceava după 30 de ani pentru reculegerea pioasă la mormintele profesorilor, colegilor care nu mai sunt în viață, dar și pentru prețuirea unei virtuți: a felului cum s-au zămislit vremurile de acum prin mucenicia multora din profesorii și învățătorii în veci pilduitori”.
„Glasul Bucovinei”, Anul XX, Nr. 5161, Septembrie 1937.