Acest sfînt, după ce a trecut fiecare treaptă bisericească și a strălucit cu nevoință și dumnezeiască cunoștință, a fost hirotonit episcop al Iconiei, cu voința lui Dumnezeu și alegerea a tot poporul, în vremea împăraților Valentinian și Valent, ajungînd încă și pînă în vremea marelui Teodosie și a fiilor lui, în anii 374, învățător făcîndu-se al dreptei credințe și cu vitejie stînd pururea pomenitul împotriva eresurilor lui Arie și ale lui Macedonie și ale lui Eunomie, din care pricină, multe prigoniri și necazuri a răbdat de la cei necredincioși. Acesta s-a arătat împreună-nevoitor al părinților celor 150 ce s-au adunat la Sfîntul și a toată lumea al doilea Sinod împotriva lui Macedonie Pnevmatomahul (adică luptătorul împotriva Sfîntului Duh), fiind unul dintre ei, în anii 381.
Iar după ce marele Teodosie a dat stăpînirea părților apusului Europei lui Valentinian cel tînăr și a biruit pe tiranul Maxim, s-a întors la Constantinopol. Atunci marele Amfilohie, intrînd la împăratul, l-a rugat să alunge pe arieni. Și fiindcă împăratul nu voia aceasta, a aflat acest minunat părinte o măiestrie prin care a putut să înduplece pe împărat.
Căci mergînd la împărat, a salutat pe Teodosie ca pe un împărat, iar pe Arcadie, fiul lui, care atunci fusese uns nou împărat, l-a salutat în chip prea înjositor. Deci mîniindu-se pentru aceasta Teodosie, a socotit necinstea fiului său arătată necinste adusă lui. Atunci sfîntul a zis: „Vezi, o împărate, cum nu suferi necinstirea fiului tău și te mînii? Așa să crezi că și Dumnezeu și Tatăl, asemenea Se întoarce și urăște pe aceia care hulesc pe Fiul Său și zic că Acesta este mai prejos decît Tatăl”. Atunci socotind lucrul împăratul, îndată a scris lege ca să fie izgoniți ereticii departe de la cei drept -credincioși. Iar pururea pomenitul acesta Amfilohie mulți ani a păstorit turma lui Hristos și a alcătuit învățături drept-credincioase; și ajungînd la adînci bătrîneți, s-a odihnit în pace.
