„Pentru o preistorie a Ținutului Suceava”(I)
„Până nu de mult, toate încercările care vroiau să dovedească existența unor așezări omenești preistorice în Ținutul Suceava, erau primite cu mult scepticism, cuvântul geologilor germani fiind considerat literă de evanghelie, atunci când aceștia, prin teorii ingenioase, căutau să demonstreze că în aceste părți ar fi existat un vid, ce ar fi dăinuit până în epocile istorice și că nici o urmă nu se poate găsi, care ar putea să vorbească despre o preistorie a Sucevei. Prin anul 1896, mulțumită mai mult întâmplării decât științei, s’au găsit urme ale omului primitiv și în părțile noastre, dovezile adunate însă pe atunci au fost predate Muzeului Regional, fără să fi fost studiate mai amănunțit de către specialiști. În anii dinaintea răsboiului se fac studii mai amănunțite iar săpăturile, de sub conducerea arheologilor de merit ai Bucovinei, scot la iveală dovezi zdrobitoare, care răstoarnă în întregime vechile concepții științifice. După răsboiu, meritul incontestabil al studiului așezărilor omenești preistorice îi revine domnului prof. univ. Dr. Teofil Sauciuc-Săveanu, care prin autoritatea lui științifică a știut să aducă ordine în cunoștințele atât de dispersate până atunci”.
„Suceava”, Anul I, nr. 38, 18 Februarie 1939.
„Metode moderne de creștere a purceilor”
„În secția Șcheia a GAS Burdujeni se cresc acum, pe lîngă un important număr de scroafe și vieri, și 1.150 de purcei sugari și 1.200 tineret înțărcat. Toate animalele se bucură de o furajare și îngrijire corespunzătoare. O atenție sporită se acordă porcilor sugari. Printre altele, aceștia sînt supuși razelor infraroșii, în fiecare boxă fiind instalat cîte un bec cu raze infraroșii. După o sugere la scroafe, toți purceii se adună sub becuri făcînd «plajă» după cum spunea un muncitor. Cu ajutorul becurilor se menține o temperatură corespunzătoare și constantă și se reduce umiditatea…În noile condiții purceii se bucură de odihnă suficientă, cresc sănătoși și viguroși, ceea ce face ca indicele de înțărcare să fie mare”.
„Zori Noi”, Anul XVIII, nr. 5038, 21 februarie 1964.
