21 de ani de secetă

Ceea ce scriu eu aici e cumva în legătură cu meciul contra Ungariei, până la startul căruia, acum, când scriu, mai sunt vreo 21 de ore. Tot acum, se împlinesc vreo 3 ore de când Sorin Avram și-a încheiat emisiunea, începută la ora 21, în care l-a avut invitat la TVR pe Stoichiță, un personaj interesant din fotbalul nostru, un om care are vocabular și bun-simț, pe lângă o doză consistență de cunoaștere a „fenomenului”. Iar dacă tot suntem sub semnul lui 21, să observăm că atâția ani au trecut de la cea mai spectaculoasă prezență a României la un Campionat Mondial. Coincidența dracului face ca tot Puiu Iordănescu să fi fost antrenor și atunci, și acum. Diferența dintre cele două loturi este vizibilă nu de pe Lună, ci și din altă galaxie. Cât privește calitatea jocului, în strânsă legătură cu aceasta, nu există termen de comparație: cei de atunci numai din întâmplare (sinonimie contextuală: prostie tipic românească!) nu au adus titlul mondial acasă, împiedicându-se în sferturi de Suedia, adică de Nimeni, după ce dăduseră un recital antologic contra Argentinei. Și a altora. Cei 21 de ani scurși de atunci par o veșnicie, atât de departe ne aflăm noi astăzi față de ceea ce arătam atunci. Era o întrecere între cine dă goluri mai frumoase: Hagi, Răducioiu sau Ilie Dumitrescu? În timp ce astăzi ne punem speranțele, reflectare fidelă a disperării și a halului în care am ajuns, fie într-un șchiop, fie într-un umflat, fie într-o rezervă „de meserie”! Aveam fundași fie de fier, fie artiști. Acum, regretăm lipsa din lot a bețivului și ne rugăm ca moșneagul să nu clacheze ori ca panaramele celelalte să nu-și dea autogoluri. De unde ne-ntrebam câte boabe dăm Columbiei, acum ne rugăm Domnului să prindă ungurii o zi proastă. Noroc că nici ei nu par mai breji! Stoichiță crede că Puiu va juca la 0-0. El, care dădea câte trei Argentinei și Columbiei! Suntem după 21 de ani de secetă, iar pârjolul mi-e teamă că mai durează încă pe atât. Hai România!… Unde!?