2016 – Anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești

La propunerea noastră în ședința de lucru din 28-29 octombrie 2014 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2016 drept Anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox șiAnul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești în Patriarhia Română.
I. De ce este importantă educația religioasă a tineretului?
1) Religia este lumină pentru înțelegerea universului și a vieții ca dar al lui Dumnezeu pentru a promova valorile familiei ospitalității dreptății păcii solidarității înțelegerii și comuniunii între oameni.
2) Credința în Dumnezeu este cea mai mare zestre spiritualăpe care Familia Biserica Școala și Comunitatea o pot transmite copiilor pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori eterne și valori efemere și le formează personalitatea învățându-i să cultive bunătatea și omenia iubirea de Dumnezeu și de semeni recunoștința față de generațiile trecute și responsabilitatea față de prezent și de viitor.
3) Valorile oferite de educația religioasă sunt reper spiritualesențial și liant existențial între toate cunoștințele dobândite prin studiul celorlalte discipline școlare.
4) Predarea religiei în școală are valențe educaționale profunde prinrolul ei formativ în viața copiilor și a tinerilor demonstrat și de studiile educaționale și sociologice în domeniu. Ora de religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate și de orientare întrucât propune modele viabile de bunătate sfințenie și conviețuire umană.
5) Întrucât libertatea reprezintă un mare Dar oferit de Dumnezeu omului educația religioasă trebuie asumată în mod liber conform dorinței părinților și a copiilor. Libertatea însă nu este indiferență spirituală ci capacitate a omului de a alege valori spirituale care îmbogățesc viața persoanei și a comunității umane1.
Promovarea educației religioase care include deopotrivă evidențierea unor repere spirituale ca lumină pentru viață și a unei elementare culturi religioase constituie și un act de mărturisire a identității profunde a sufletului familiei românești și a tradiției învățământului românesc care a început în școlile înființate de Biserică în apropierea locașurilor de cult.
Părinții copiilor înțeleg necesitatea intensificării cooperării dintre Familie Biserică și Școală astfel încât educația religioasă primită acasă să fie consolidată în mod complementar prin educația copiilor și a tinerilor în Școală și în viața Bisericii. În această perspectivă poate fi valorificat și materializat cadrul oferit de parteneriatul dintre parohie și școală pentru ajutorarea elevilor din familiile sărace și pentru desfășurarea de activități educaționale artistice social-culturale și social-filantropice mai ales în timpul vacanțelor și al unor evenimente solemne cu semnificație națională sau patriotică.
În completarea orei de religie Patriarhia Română prin proiectele „Hristos împărtășit copiilor”și„Alege școala!” dorește să cultive legătura copiilor cu o comunitate vie rugătoare mărturisitoare și solidară cu oamenii aflați în dificultate. Prin aceste proiecte ea se străduiește să cultive în copii și tineri duhul prieteniei și al comuniunii să prevină abandonul școlar în familiile sărace și în cele în care părinții sunt plecați la muncă în străinătate. Prin birourile de cateheză parohială prin taberele de copii pe care le organizează în cadrul acestor proiecte Biserica dorește să suplinească lipsa de afecțiune părintească lipsa atmosferei de familie descoperă copii talentați și-i încurajează să-și cultive talantul în folosul Bisericii și al societății.
Pentru Biserică și societate familia are un rol esențial în stabilirea reperelor valorice ale copiilor. Familia creștină compusă din bărbat femeie și copii reprezintă spațiul intim cel mai de preț pentru cultivarea iubirii conjugale a iubirii părintești a iubirii filiale și a iubirii frățești. Lipsa de iubire și comuniune în familie duce la înstrăinarea între membrii acesteia la violență conjugală la violență domestică la divorț care are efecte dramatice pentru copii la abandonul școlar la alcoolism și la alte rele. De aceea în educația copiilor și a tinerilor este mare nevoie de cooperare între Familie Școală și Biserică.
II. Cine a fost Sfântul Antim Ivireanul și de ce este importantă comemorarea sa?
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul s-a născut în Georgia (circa 1650) și a fost stareț al Mănăstirii Snagov(1694-1704) Episcop al Râmnicului(1705-1708)șiMitropolit al Țării Românești(1708-1716). Deși de neam georgian el a fost deosebit de atașat de Biserica Ortodoxă din Țara Românească. Lucrarea sa pastorală cea mai intensă a constat în editarea cărților liturgice a lucrărilor de învățătură adresate poporului dreptcredincios și conducătorilor acestuia dar și a cărților de îndrumare pentru preoți. Cărțile tipărite de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul în total 63 de volume dintre care 21 în limba română iar celelalte în greacă slavonă arabă și georgiană confirmă virtuțile și calitățile sale de tipograf prin nivelul desăvârșit al caligrafiei al gravurii al miniaturilor dar mai ales prin profunzimea și acuratețea teologică. A activat ca sfătuitor de încredere al Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714) și coordonator în tipografii nou-întemeiate precum Tipografia domnească din București(1691-1694) sau tipografiile de la Mănăstirea Snagov (1694-1701) București (1701-1705) Râmnic(1705-1708) și Târgoviște (1708-1715 mutată la București în anul 1715).
Cărțile de cult tipărite de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul în special Molitfelnicul de la Râmnic (1706) și primul Liturghier complet în limba română tipărit la Târgoviște în anul 1713 au marcat deplina biruință a limbii române în cultul Bisericii înfățișându-l pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul drept un veritabil creator de limbă liturgică și de literatură oratorică.
Sfântul Antim Ivireanul și-a dedicat eforturile atât pentru educația clerului prin lucrări precumÎnvățătură bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru învățătura preoților (Târgoviște 1710) cât și pentru catehizarea credincioșilor mai ales prin tezaurul său omiletic reprezentat de faimoasele sale Didahii cuvinte de învățătură care au luminat pe credincioșii timpului său și în egală măsură pe cei de astăzi prin interpretări scripturistice pastorale și prin îndemnul stăruitor de a citi permanent de a înțelege și a aprofunda cuvântul Sfintei Evanghelii. Sfântul Antim Ivireanul a tipărit și lucrări adresate clasei intelectuale și politice a vremii sale precum Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (București 1691) sau propria sa carte intitulată Sfătuiri creștine politice către Preacredinciosul Domn Ștefan Cantacuzino (București 1715).
Dimensiunea panortodoxă a activității culturalea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul se descoperă și în rolul pe care l-a avut prin acordarea unui ajutor deosebit altor popoare creștin-ortodoxe aflate sub stăpânire otomană pentru dezvoltarea culturală și spirituală a acestora prin cărți tipărite în limbile greacă și slavonă prin punerea bazelor primei tipografii cu caractere georgiene întemeiate la Tbilisi (circa 1709) și prin dăruirea unei tipografii cu caractere arabe Patriarhiei de Antiohia (circa 1706) după ce a tipărit la Mănăstirea Snagov prima carte în limba arabă din lume Liturghierul greco-arab (1701).
Se cuvine a aminti și vrednicia deosebită a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul în ceea ce priveștegospodărirea administrarea și restaurarea locașurilor de cult din Țara Românească printre care se regăsește Mănăstirea Snagov – reparată în timpul păstoririi sale ca egumen (1696-1704) dar și mănăstirile Strehaia Surpatele Cozia și Govora de care s-a îngrijit în timpul păstoririi sale ca Episcop al Râmnicului (1705-1708) încheindu-și activitatea cu ctitorirea monumentalei Mănăstiri a Tuturor Sfinților din București (1713-1715) zidire de suflet care a rămas cunoscută sub numele deMănăstirea Antim pentru care a realizat el însuși planul arhitectural al locașului de cult.
Pentru toate aceste lucrări de povățuire de zidire sufletească și materială în cuprinsul Țării Românești și în alte țări precum și ca o recunoaștere a vieții sale jertfelnice curmate prin moarte martirică pe malul râului Tungia (Bulgaria) petrecută în luna septembrie a anului 1716 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în ședința sa din data de 19-20 iunie 1992 canonizarea acestui mare ierarh. Proclamarea solemnă s-a făcut la data de 27 septembrie 1992 ziua prăznuirii sale.
În contextul în care efectele pozitive ale apariției tiparului și ale circulației mult mai facile a cărții erau valorificate în Occidentul creștin prin tipărituri laice în Răsăritul ortodox activitatea de editare s-a axat mai ales pe cărți religioase liturgice și biblice marcând definitiv profilul spiritual și cultural al întregului spațiu ortodox. Astfel tiparul a slujit Bisericii și Biserica a slujit întregului popor prin ridicarea nivelului de cultură și de spiritualitate. Se cuvine să amintim aici opera decultură și teologie a tipografilor bisericești din spațiul românesc (Țara Românească Moldova și Transilvania) care s-au ostenit în condiții foarte dificile să editeze cuvântul Sfintei Scripturi cărți de cult și de învățătură în limba română.
Lucrării de povățuire și zidire sufletească a tinerilor prin participarea acestora la Sfintele Taine prin catehizare continuă și prin implicarea lor activă în lucrarea misionară a Bisericii i se adaugă așadar și prețuirea marilor tipografi bisericești care s-au îngrijit de-a lungul secolelor de tipărirea de lucrări de certă valoare duhovnicească și de creșterea nivelului de educație a poporului român.
Urmând vrednicilor înaintași care au contribuit la formarea spirituală a copiilor tinerilor și adulților să fim la rândul nostru exemple vii de educatori și mărturisitori ai Evangheliei iubirii milostive a lui Iisus Hristos și ai tradiției culturale ortodoxe românești pentru ca astăzi cât mai mulți tineri ortodocși români să sporească în credință și sfințenie în bucurie și fapte bune spre slava lui Dumnezeu și folosul Bisericii Sale dreptmăritoare.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Notă:
1 A se vedea LUMINĂ PENTRU VIAȚĂ. Importanța orei de Religie pentru educația copiilor și tinerilor Apelul – Consiliului Consultativ al Cultelor din România – 28.02.2015. (Sursa: Ziarul Lumina)