2008 – Anul schimbărilor?

Așa cel puțin se pare. Nu doar la noi, ci în Europa și peste granițele ei. Anul în care noii lideri ai politicii mondiale încearcă să iasă la suprafață și să contureze un viitor acceptabil pentru majoritatea celor care votează. S-au dus vremurile de campanie electorală când alegătorii mergeau încolonați la vot, acceptând cu nonșalanță promisiuni electorale deșarte și fără acoperire ulterioară în practică. Mai sunt câteva bastioane în care urmele trecutului refuză să plece, dar și acolo începe să adie un vânt al schimbării. Omenirea nu mai poate fi ținută în întunericul Evului Mediu, oamenii au dreptul să viseze realist, cu ochii deschiși și au dreptul să creadă, mai mult ca oricând, în promisiuni realizabile.
Am văzut săptămâna trecută schimbarea de putere în Cuba, prin renunțarea celui care părea fără sfârșit, El Lidero Fidel Castro.
Astăzi, Rusia își alege noul președinte, Dmitri Medvedev ia locul lui Vladimir Putin, printr-un demers pașnic, fără convulsii electorale, țarul neîncoronat al Marii Puteri Albe urmând să devină în câteva zile premierul Rusiei.
Italia urmează să desfășoare în primăvara acestui an alegeri parlamentare anticipate, ca urmare a crizei politice guvernamentale care s-a instaurat odată cu regimul Prodi.
Spania și Franța vor avea în scurt timp alegeri locale și regionale, în timp ce SUA, etalonul de democrație la nivel mondial, a demarat procesul, poate cel mai costisitor și mai obositor pentru alegători și aleși, de desemnare a candidaților pentru viitorul mandat din Biroul Oval de la Casa Albă. Democrați și republicani, Obama, Cliton, Mc Cain și alții, mult mai puțin importanți, s-au duelat în confruntări, unele spectaculoase, altele nu, pentru a câștiga cât mai mulți electori americani, în vederea obținerii candidaturii finale.
Pakistanul, un teritoriu aflat într-o zonă mai îndepărtată de sistemul pe care și noi încercăm să îl implementăm în România, a fost și el pus în situația de a organiza alegeri, din păcate, Benazir Butho, lidera opoziției, ucisă într-un atentat misterios, neavând șansa să asiste la performanța electorală a propriei formațiuni.
Cum va arăta harta politică o noii lumi la finalul acestui an, este o întrebare legitimă, la care am vrea cu toții să avem de pe acum răspuns. Pentru că dacă am ști dinainte, ne-ar fi mai ușor să ne poziționăm la rândul nostru în contextul electoral pe care țara noastră îl traversează în prezent.
Alegerile locale bat la ușă, sau așa ar trebuie să fie. Guvernul se codește în a anunța data scrutinului pentru primarii localităților, pentru consiliile locale și județene. Sper să nu lungească acest proces, așa cum s-a făcut în cazul alegerilor pentru Parlamentul European, unde s-a înregistrat o întârziere de jumătate de an.
Alegerile parlamentare, în cazul cărora devine din ce în ce mai clar faptul că vor fi organizate la termen, pun și ele suficiente semne de întrebare. Forfota din partidele românești, chinurile facerii și desfacerii pe care le suportă anumite formațiuni mai mici sau mai mari, mai vechi sau mai noi, demonstrează clar faptul că la noi clasa politică încă nu s-a cristalizat.
Un singur lucru este cert, l-am spus mai înainte, îl spun din nou: românii vor vota conștient de această dată, vor pune în balanță faptele din trecut și prezent și nu vorbele pentru ziua de mâine, vor avea dorința să disjungă între ceea ce a fost rău și ceea ce a fost bine pentru fiecare partid în parte. Și sper să aleagă cu gândul la viitorul pe care îl așteaptă pentru ei și pentru România. Nimic spectaculos. Fără miracole și promise schimbări profunde. Doar lucruri realizabile.