1945

Hai să mai cercetăm și altceva, că ne-am săturat de Udrea până-n gât! De pildă: cum se trăia în Moldova acum jumătate de veac? Gazetele înneguratului an 1945 vorbesc… cu palma la gură: Armata Roșie se instaurase autoritar și, practic, era „forța conducătoare” într-un Iași răvășit de bombardamente și copleșit de nevoi. Arhiva Poliției este mai sinceră și mai directă: documentele având circulație internă, nu funcționa teama și nici rigorile ce începeau să fie impuse presei. Am cercetat câteva astfel de fonduri la Arhivele Naționale. Dacă te deprinzi cu greșelile gramaticale și cu grafia de clasa a II-a primară a polițiștilor, poți recepta, din noianul de adrese ce încep, obligatoriu, cu „avem onoarea să vă înaintăm…”, răsuflarea chinuită a unui oraș aflat sub vremelnică stăpânire rusească – cum de atâtea ori, de-a lungul istoriei, a mai fost.
Circa I-a de Poliție, aflată sub comanda ciudatului personaj Sendrion Kars (?), și Circa a II-a, condusă de Garabet Terzian, erau obligate să „proceseze” (cum am spune azi) și plângerile populației referitoare la abuzurile trupelor de ocupație. Dar cu grijă și mai degrabă sub beneficiu de inventar, fiindcă, dacă se luau măsuri, acestea nu-i puteau privi decât pe… cetățenii români. Crâșmarul Eug. C. avea de suferit din pricina concurenței birtului de vizavi: proprietarul I. Murg. îi trimetea soldați ruși deja bine abțiguiți, care cereau băutură… scoțând pistolul. Poliția ce să facă? L-a amendat pe Murg, nu pe scandalagii. Alte reclamații: cârciumarul I. Schw. „utilizează ca interpretă o femeie grasă care, pe vremuri, era damă de moravuri ușoare și care atrage ostașii sovietici prin diferite metode” (nu se detaliază metodele, dar nici nu se arată rezolvarea). Totolina Ciuciu (nume caragialean!) a „aranjat” cu niște soldați sovietici să-i aducă o căruță de lemne (!) contra sumei de 15.000 de lei. Nu-i prima „comandă de pace” de acest soi, din pădurea (statului) Breazu fiind tăiați de acum 88 de copaci, aduși cu căruțe (rechiziționate) la domiciliul comanditarilor. Reacția Poliției: a confiscat lemnele, păguboșii ieșeni rămânând și cu banii luați, și…
Nu-i vorbă, în contul rușilor erau trecute și făcute, și nefăcute. La întoarcerea din refugiu, Maricica nu-și mai găsește lucrurile: două ligheane și-o balie. Vecinii îi spun că „le-au luat rușii!” (ligheanele, balia?), dar Maricica se uită pe geam și le vede în casa lui cutare. Polițistul Crăcană intervine decis și restituirea se face „prin bună înțelegere”. Mult mai dificile erau cazurile când bunuri depuse spre păstrare în seifurile băncilor dispăreau peste noapte. Otilia B. constată că, din cele cinci lăzi depozitate la Banca de Credit Român SA, îi lipsesc vase Gallè, platouri de malachit, pahare tivite cu aur ș.m.a. Poliția confirmă: „lăzile au fost violate”. Și-atât: cum să îndrepți vreo bănuială către victorioasa armată sovietică?
Cele mai multe plângeri au ca autori ieșeni întorși în oraș din refugiul după bombardamentele sovietice. Își găseau casele devastate și bunurile împrăștiate prin tot târgul. Argumentul noilor deținători: „Noi am rămas la greu, ale noastre-s. De ce a plecat?” Drept pentru care Elena Bib. a trebuit să-și recupereze de ici, de colo, cu Poliția (același eficient agent Crăcană) „un șifonier, șapte tablouri, un dulap de bucătărie, una canapea, o bidinea și-un irigator”. În rest, de toate: cazuri banale („ceferistul G. Caz. a încercat să fure o pereche de pingele de la cizmarul B.N.), cazuri grave („sentinela Const. N. a împușcat mortal pe numitul C.S. care fura din zarzavatul grădinii Închisorii nr. 2”), cazuri rezolvate formal, prin trimitere în urmărire generală („Urmăriți, prindeți, arestați și înaintați Parchetului pe numitul N.C., zis Fane Chiorul, cu domiciliul în București, la Hotel Continental”). Începea și urmărirea „criminalilor de război (lista-i lungă) așteptați, de astă dată, de nou înființatul „Tribunal al Poporului”. Sunt atașate la dosare și piesele turnătoriilor… poștale: Circa primește o carte poștală nesemnată, cu textul „Efecte militare și multe lucruri furate veți găsi la proprietatea lui S., șoseaua Arcu. Căutați în pod.” Cine credeți că a operat percheziția (rămasă fără rezultat)? Crăcană 007!
Cea mai savuroasă telegramă trimisă de Circa I-a are următorul text: „Rugăm urmăriți, prindeți și înaintați acestui Comisariat pe autorii necunoscuți care…” Cunoscuți, necunoscuți, umflați-i!