162 de ani de la dezrobirea rromilor din Principatele Române. Partea I

Nota Redactorului
Materialul de față face parte dintr-o serie de patru articole semnate de prof. Lucian Dimitriu, inspector școlar pentru problemele educaționale ale rromilor I.Ș.J. Suceava, care vor fi publicate în perioada 10 – 14 februarie
Dacă prezentul este opera trecutului, iar viitorul o investiție a prezentului, trăitorii zilelor noastre au dreptul dar și datoria să cunoască adevărul devenirii lor. Despre istoria rromilor și a devenirii lor s-au scris tomuri până acum, dar nu suficient. Nu există multe documente păstrate, însă cele care au fost găsite vin spre a ne lămuri pe noi, trăitori ai unui secol modern numit al XXI-lea, și pentru a ne ajuta să reconstituim adevărul istoric, dar mai alea să-l înțelegem. În vântul și avântul preschimbărilor globale nevoia de adevăr este pur și simplu hrană, nu doar o aventură spirituală de căutare a misteriosului Graal, care să deconstruiască vechile întrebări rămase fără întrebări și să pună altele noi, bine racordate în prezent. Avem, așadar, datoria să cunoaștem și să ducem mai departe adevărul despre profundele origini rrome, dar și despre modul în care timpul le-a modelat în istorie. Venirea strămoșilor rromi printre valahi și moldoveni, dar și statutul lor de sclavi sunt prezentate deseori un mare mister, însă, în realitate, lucrurile sunt destul de clare, rămâne doar să le descoperim împreună.
Rromii au o istorie foarte veche pe teritoriul României, sunt una dintre minoritățile istorice. Prima lor atestare în spațiul nostru este din 1385, este o Diplomă prin care Domnitorul Țării Românești face niște donații în favoarea Mănăstirii Tismana.
Tratamentul de care se bucurau rromii robi era foarte diferit, fiind la latitudinea stăpânului, trăiau subalimentați, îmbrăcați prost, aveau muncă multă pentru că nu erau ținuți gratuit, la cea mai mică greșeală, dacă stăpânul voia, puteau păți orice, la greșeli mai mari erau întemnițați, erau legați cu bile și lanțuri la picioare, cu cătușe la mâini.
Rromii, cei mai mulți dintre ei, și vreme de multe secole au fost robi. Este adevărat că nu toți rromii au fost robi pentru că în cursul timpului au existat grupe de rromi care au ieșit din statutul de robie și au devenit oameni liberi, dar cea mai mare parte dintre rromi au avut acest statut de robi sau un termen modern de sclavi.
Ce înseamnă sclavia în cazul României sau robia în cazul Țării Românești și al Moldovei: aveau dreptul de viață și de moarte și de aicea între viață și moarte se află toată scala aceasta de posibilități. Alții puteau să greșească și li se trecea cu vederea orice greșeală datorită utilității lor.
Au fost și situații în care robii au fost omorâți de stăpânii lor. Din capriciul stăpânului puteau să fie înfometați, pedepsiți în mod crunt prin aplicarea unor pedepse mutilante, tăiere de mâini (putem bănui că au fost situații rare, dar au fost astfel de situații). Pedeapsa cea mai teribilă care se aplica robilor și numai robilor (era un fel de pedeapsă specială pentru robi) era aceea a punerii robului în coarne (apare și în documentele vremii o astfel de pedeapsă). Călătorii străini descriu această pedeapsă. În inventarele obiectelor dintr-o gospodărie a unui boier (printre sutele de obiecte pe care le are) apare la o anumită poziție obiectul coarne pentru robi .
Prof. Dimitriu Lucian, Inspector școlar pentru problemele educaționale ale rromilor I.Ș.J. Suceava