15 Aprilie

„Tătărașul Sucevei”
„Comisariul guvernului ca conducător provisor al oficiului comunal din Suceavă a escris licitațiune pentru arendarea moșiei Tătărașului. Acest act ni se pare cu totul neîndreptățit, mai întîi fiind că de mult a espirat deja timpul pentru activitatea comisariului guvernial și alegerile comunale ar fi trebuit să fie de mult escrise. Ne mirăm că Comitetul țerii tace și nu se înteresează de autonomia orașului Suceava…Privitor la întrebuințarea Tătărașului esistă un anume Statut. Poate comisariul să-l desrădice acest statut în lipsa consiliului comunal? Atragem atențiunea guvernului și a Comitetului țerii asupra acestui fapt!”.
„Revista Politică”, Anul II, nr. 2, Este la 1 și la 15 a fie-cărei luni, Suceava 1 Iuniu 1887.
„Suceava Sânzienilor”
„Bogatul pitoresc al Sucevii în preajma sărbătorii Sânzienilor e mai ales ceea ce reține atenția vizitatorului venit din alte părți ale țării. Lume sosită din toate colțurile Moldovei, din împrejurimile Sucevei, din județele limitrofe, din Moldova, Basarabia, din Maramureș, țărani și țărance în oacheșele lor haine de sărbătoare, preoți și tot felul de cărturari, tipuri caracteristice ale tuturor regiunilor acestora, constituie o adevărată expoziție în aer liber. De aceia, oricum și oricât ar fi de neglijate alte laturi ale acestui prilej de pelerinaj la Sfântul de la Suceava, Sânzienii rămân interesanți și atrăgători. Am fi însă nedrepți dacă n’am recunoaște că anul acesta localnicii, în frunte cu autoritățile lor, au îngrijit de ordine, mai ales în, și în jurul mănăstirii Sf. Ioan, la ieșirea procesiunii. Într-adevăr participarea la procesiune a fost anul acesta posibilă și fără riscul de a fi striviți de mulțime și grație vigilenței organelor publice nu s’au înregistrat accidente”.
„Glasul Bucovinei”, Anul XVIII, Nr. 4587, 27 Iunie 1935.
„Cu ton și cu…toane”
„În vecinătatea magazinului de produse lactate, la parterul blocului-hotel din Suceava, există un telefon public care uneori are ton, alteori…toane. În afara faptului că luînd în mînă receptorul în loc de ton în ureche îți sună insistent…ocupat, alteori, cînd reușești să formezi numărul dorit și-ți răspunde persoana solicitată, constați că oricât ai striga de tare, în afară de oamenii care trec pe stradă, altcineva nu aude ce vorbești. Drept pentru care noi folosim hîrtia, că dacă am apela la serviciul telefonului am risca să nu ne audă tovarășii de la Oficiul PTTR Suceava”.
„Zori Noi”, Anul XI, nr. 2964, 7 iunie 1957.