„Despre Suceveni”
„I-aș împărți pe Suceveni tot în trei clase: Suceveni ce beu acasă; Suceveni ce beu în birturi; Sucevei, în fine, ce beu acasă și în birturi…Tipul Românului Sucevean e ca și graiul său, mai puțin pângărit decât în celelalte orașe ale Bucovinei. Sucevenii sunt de obiceiu oameni nalți și de o coloare ce-ți reamintește de locuitorii Lombardiei nordice. Fețe grase rar unde întâmpini și de vedi ici colea vr’o una, poți jura că nu aparține solului sucevean, ci se trage din un ungher al pământului unde se bea mai puțin și se doarme mai mult”.
„Gazeta Bucovinei”, Anul V, nr. 73, Cernăuți, Septemvrie 1895.
„Pe Dorna nu se mai plutărește”
„Se vorbește insistent despre dispariția plutăritului. Revenirile la subiectele circumscrise în această arte profesională trădează nostalgia. Bărbații mai ales evocă, într-un anume fel, nici vesel nici trist, puțin misterioși, întîmplări pline de pericol cîndva, astăzi doar cu savoarea lucrului irepetabil și aproape nepermis. Ai impresia că asiști la o desprindere de timp făcută cu ușoară melancolie, dar și în deplină cunoștință de necesitatea gestului. Homoancele, bîtcile, zahatele, malurile colțuroase sînt chemate din vechi istorisiri ca să se așeze definitiv în marea neclintire. Și totul, aidoma acelui hait pe care-l vedem năpădit de verdeață, plutind în zmeuriș, la Băncușor. În locul unde au fost bulboanele cu ape negre, gata să se prăvale de pe stăvilar peste șase cai suri…Pe Dorna nu se mai plutărește ”.
„Zori noi”, Anul XX, nr. 5527, Suceava, Duminică 19 septembrie 1965.
