13 oameni intoxicați cu ciuperci au avut nevoie de îngrijiri medicale la Spitalul de Urgență Suceava

Sezonul de vară aduce, în fiecare an, la Urgențele spitalelor, victime ale consumului de ciuperci necomestibile. Numai în luna iulie, la Spitalul de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava au avut nevoie de ajutorul medicilor un număr de 13 persoane, printre care și trei copii, cu vârste de 9, 10 și 11 ani, care au și fost internați în secția Pediatrie pentru tratament, în urma consumului de ciuperci. Printre cei intoxicați cu ciuperci s-a numărat și o femeie în vârstă de 78 de ani, care a avut de asemenea nevoie de spitalizare, precum și o familie de trei persoane, din Poiana Mărului, care după primirea îngrijirilor medicale în UPU a putut pleca la domiciliu. Ca repartiție zonală, persoanele intoxicate cu ciuperci provin din Siret, Suceava, Poiana Mărului, Mironu, Șcheia, Ostra, Dumbrava, Stamate și Adîncata.
Șeful Unității de Primiri Urgențe din cadrul Spitalului de Urgență Suceava, dr. Liviu Cîrlan, recomandă ca, în cazul în care după consum de ciuperci apar simptome de intoxicație, persoana respectivă să se prezinte de urgență la medicul de familie sau la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe. Totodată, medicul urgentist atenționează populația să nu consume ciuperci decât din speciile pe care le cunosc foarte bine și să respecte regulile de recoltare a acestora.
Astfel, ciupercile se culeg obligatoriu întregi, cu pălărie și picior, pentru a putea fi mai bine identificate. Dacă sunt fragmentate, printre acestea se pot strecura și fragmente de ciuperci toxice și astfel tot ceea ce se gătește devine toxic. Culegătorii trebuie să fie persoane avizate, care recoltează doar speciile pe care le cunosc foarte bine.
Este important de știut că ciupercile nu se culeg niciodată imediat după ploaie pentru că se alterează foarte ușor și nici nu se folosesc sacoșe sau saci de material plastic, ci numai în coșuri de nuiele sau în saci de iută. La identificarea ciupercilor se au în vedere aspectul general, forma și culoarea pălăriei și piciorului; locul în care cresc; forma în care cresc (izolat sau în grupuri); perioada anului, în care apar; comparația cu alte specii. În cazul unor specii foarte asemănătoare ca aspect, chiar și un ochi avizat se poate înșela, de aceea analizele chimice rămân singura modalitate certă de identificare.