Oameni precum Corneliu Coposu ar trebui să beneficieze de o dispensă, pentru a le permite să trăiască peste limitele pe care biologicul le impune muritorilor de rând. Sunt convins că istoria României s-ar fi scris cu alt corp de literă, dacă acest bărbat n-ar fi părăsit lumea pământească, trist și bolnav, într-o cenușie zi de 11 noiembrie 1995. Cu el printre noi, aveai măcar la cine te raporta.
An de an, la început de noiembrie, răsfoiesc mai tot ce s-a scris despre el. Răsfoiesc Viața lui Corneliu Coposu, carte biografică, scrisă de Tudor Călin Zarojanu exclusiv pe baza documentelor din arhiva Securității; răsfoiesc pamfletele apărute în toiul zbuciumatei istorii românești de imediat după revoluție… Ce soartă a mai avut și omul ăsta: cum i-au devastat comuniștii viața; cum i-au devastat minerii casa, în iunie 1990…
Cel mai mizerabil pamflet despre Coposu, intitulat Cui i-e frică de Virginia Woolf?, îi aparține lui Ion Băieșu și a apărut în ianuarie 1990. „Noica și Țuțea mâncau pâine goală cu apă, Arghezi vindea cireșe, când Coposu și alți dezertori politici își beau cafeluța cu cornulețe croissant în cafenelele Parisului…”, afirma revoltat Băieșu.
Incorectitudinea de care dă dovadă autorul nu este egalată nici măcar de pleonasmul penibil „cornulețe croissant”; „croissant” însemnând în franțuzește tocmai „cornuleț”. Ulterior, am aflat cu toții că, vreme de jumătate de secol, Coposu nu părăsise țara, 17 ani petrecându-i în temnițe și-n domiciliu obligatoriu în satul Rubla din Bărăgan. Locuri unde, nici măcar la ocazii, nu se servesc delicioasele „cornulețe croissant”.
Ion Băieșu n-avea cum să nu cunoască, măcar în linii mari, date despre îndelungata detenție a lui Corneliu Coposu – fost gazetar, fost lider țărănist, fost secretar personal al lui Iuliu Maniu. Există toate motivele să credem că minciuna sa a fost deliberată, având cu siguranță în spate serviciile secrete, care exersau primii pași de dans pe parchetul proaspăt ceruit al noii Românii.
Iar nouă ne este imposibil să-l recunoaștem, în acest pamflet abject, pe umoristul Ion Băieșu, autorul mult lăudatului roman ecranizat Balanța și părinte, totodată, al duiosului cuplu „Tanța și Costel”.
