112 ani de la demararea primelor lucrări de exploatare a ruinelor Cetății de Scaun a Sucevei

Cetatea de Scaun a Sucevei, în care peste trei săptămâni se va desfășura Festivalul de Artă Medievală „Ștefan cel Mare”, rămâne în continuare în stand by în ceea ce privește lucrările de reabilitare, care vizează atât consolidarea versantului pe care este ridicată cetatea, cât și continuarea restaurării obiectivului (ridicări de ziduri, amenajări de spații interioare, etc.) aflat în exploatarea Complexului Muzeal Bucovina. Piedica este de natură birocratică întrucât cetatea (care se înscrie în categoria monumentelor istorice de categorie A), care a avut până acum ca principal finanțator Ministerul Culturii și Cultelor, ar putea fi reabilitată prin accesarea, pe bază de proiect, a unor fonduri europene de către Consiliul Județean și Primăria Suceava (care și-au manifestat intenția de a se asocia într-un asemenea proiect), dar acest lucru nu este posibil atâta timp cât nu este soluționată problema regimul juridic al patrimoniului, prin trecerea obiectivului din domeniul public de stat în cel al județului. Demersurile făcute până-n prezent la nivel guvernamental au rămas încă nerezolvate, iar faptul că în perioada în care Bucovina era „țară de coroană” a monarhiei habsburgice s-au acordat subvenții din partea Ministerul de Instrucțiune din Viena și de la Dieta Bucovinei pentru lucrările de scoatere la suprafață a ruinelor cetății rămâne un gest de responsabilitate de neegalat pentru păstrarea memoriei acestor locuri, cu-atât mai mult cu cât fondurile necesare au fost obținute la insistențele unui austriac. Cu 112 ani în urmă, în ziua de 23 iulie 1895, se încheia, într-o încăpere a mănăstirii greco-ortodoxe Sf. Gheorghe din Suceava, în prezența arhitectului Karl A. Romstorfer, „conservator și profesor din Cernăuți”, protocolul de constituire al comitetului care să-l sprijine pe acesta „să întreprindă cercetări la Cetatea voevodală din Suceava”. Sosit în Bucovina cu câțiva ani în urmă (1888), Karl a Romstorfer a fost însărcinat de Înaltul Minister pentru Cultură și Învățământ din Viena cu această misiune pe care s-a străduit s-o ducă la împlinire cu sprijinul câtorva inimoși ca și el, precum primarul de atunci al Sucevei, Franz cavaler des Loges, profesorii Simeon Florea Marian și Animpodist Dașchevici, ieromonahul Pancrațiu Sidorovici și Ilie Pantazi (cărora li s-au adăugat ulterior și alții). Au pornit atât de modest încât pare de necrezut ceea ce au reușit să facă (protocolul consemnează faptul că primarul Des Loges a promis să procure…”două târnăcoape pentru lucrători”, iar ieromonahul Sidorovici să se îngrijească de procurarea unui…”coș pentru obiecte găsite”). Așa au și început lucrările după două zile (25 iulie 1895) sub supravegherea paznicului cimitirului creștin din Suceava, Georg Sorger. Și lucrurile s-au făcut temeinic, „nemțește”, „ca la carte”, procesele verbale încheiate periodic consemnând minuțios fiecare mișcare („paznicul Georg Sorger să întrebuințeze opt lucrători în toată perioada de lucru…”, „toate obiectele găsite vor fi predate de două ori pe zi…”, „supraveghetorul de serviciu să primească, în fiecare duminică, un onorar după numărul și valoarea obiectelor găsite…”, „comuna urbană Suceava va întreprinde cele necesare pentru ocrotirea săpăturilor…”, „pietrele de zidărie mai importante ce s-au desgropat au fost aduse la mănăstire…”, „desfășurarea săpăturilor se va publica în ziare…). Și iată ce scria în raportul său final acest Romstorfer (căruia anul trecut directorul general al CMB, Constantin-Emil Ursu, i-a găsit portretul și l-a afișat la loc de cinste în incinta Muzeului de Istorie) după ce prezenta situația justificativă pentru fiecare creițar cheltuit pentru lucrările întreprinse (total 13.071 coroane): „Cel mai îndelungat și mai statornic sprijin l-am avut din partea Ministerului lucrărilor publice, a Guvernului și a Dietei Bucovinei, a orașului Suceava, a Comisiunii monumentelor istorice din Viena și a Muzeului țării din Cernăuți…”. Dar despre cei care astăzi trebuie să se-ngrijească de aceste vestigii și de continuarea lucrărilor de conservare și restaurare ce se va scrie?