10 Septembrie

„Lucsul scump plătit”
„Să nu ne mire dar’ lucru când afirmăm că în vechime era mai dihai lucs, cu atât mai costisitor cu cât era scump plătit! Tot ce se aducea din afară era foarte scump, pe când din contra, ceea ce se făcea în țară era fenomenal de eftin, cu patru lei vechi abia cumpărai o ocă de cafea, pe când tot cu acei patru lei vechi cumpărai, a 7 bani oca de făină de grâu, 70 oci de făină, ceea ce înseamnă adi cam 36 franci. Și boerii noștri țineau lucsul. Erau prea puțini aleși în neamu’ nostru pentru a nu pute ține față lucsului. Cetele de robi, cari lucrau pentru boeri; clăcașii cari munceau ogorul boeresc mai pe nimic, lumea de femei care mișuna prin curțile lor, dădea răgaz boeroaicelor să se resfețe în lucsul scump plătit ce li se procura din Orient”.
„Patria”, Anul I, nr. 36, Cernăuți, Septemvrie 1897.
„Nouă creiere umane”
„Instantaneu la rampa de încărcare a fabricii de cherestea Cacica. Patru oameni descarcă dintr-un vagonet scîndură de fag. Doi o primesc și o așează pe platforma unui autocamion. Altul măsoară și strigă către un altul, cu o adîncă gravitate pe față, de sub borurile pălăriei, care recepționează cifrele și le trece în registru. Și în sfîrșit șoferul se plimbă în jurul mașinii și dă indicații. Și astfel nouă creiere umane (cîte zeci de milioane de circumvoluțiuni!) sînt atît de cufundate în această încărcare și descărcare de lemne, că nici nu-și mai pun problema schemei”.
„Zori Noi”, Anul XXII, nr. 6150, Septembrie 1967.