Prima etapă a cupelor, aia în care mai cu un egal la Ajax, mai cu o victorie contra lui Copenhagen, ne făceam iluzii că avem un fel de fotbal, pare acum doar un vis din ălea provocate de abuzul de droguri. Etapa a doua poate fi asemuită cu trezirea din starea aia, când nu știi ce ți s-a întâmplat și realitatea îți pare cu totul străină, iar ultima, cea de alaltăieri, nu te poate duce cu gândul decât la un sevraj din alea cumplite, în care nici nu te mai ții pe picioare și te izbești de toate alea.
La noi, starea asta e de fapt cea normală. Miracolul n-a ținut trei zile (ălea în care s-au jucat aceste trei etape), ci doar cele câteva ore, astfel încât, scrie ieri în „Gazeta Sporturilor”, au trecut mai bine de 10 ore de joc între ultimul gol (înscris în minutul 75 la Cluj, în prima etapă) și singurul de alaltăieri, marcat de Dinamo. Dacă nu venea golul absolut întâmplător, am fi bifat o performanță de Guiness Book of World Records (secțiunea „Nu faceți ca ei!”): două etape consecutive în care 4 echipe reușesc să nu înscrie nici măcar un singur gol! Iar fiindcă nu s-a inventat coliva fără bomboană, asta e a Stelei care a pus de un record și mai al dracu’: trei meciuri consecutive fără gol! Am văzut toate cele patru meciuri de alaltăieri, câte două în paralel, ceea ce înseamnă că e posibil să fi pierdut câte un moment important de la vreuna din partide, fiind concentrat pe celălalt meci. Posibil dar improbabil, fiindcă de fapt n-am văzut nici o tentativă de fotbal adevărat la vreuna din echipele românești. Am văzut în schimb portari bezmetici, fundași năuci, mijlocași rătăciți și atacanți amețiți. Cum ziceam, parcă erau toți în sevraj.
Dincolo de tehnica rudimentară, de viteza inexistentă, de fentele împiedicate și de apatia genetică, altceva n-am reușit să observ. A,ba da: aceeași comentatori penali care nu sunt cu nimic mai breji decât fotbalul comentat. Mostră: pe la o bucată, s-au văzut în ecran, în prim plan, niște coli de hârtie cu scheme tactice și o mână destul de închisă la culoare, care arăta ceva pe colile alea, evident unei rezerve care urma să intre pe teren.
După vreo două minute, hop și comentatoru’ lu’ Pește: „Hârtiile acelea cu scheme tactice erau ale lui Rijkaard”!!! Da’ ce bă, vă gândeați că-l putem suspecta pe Săpăligă de scheme!? Ba încă și pe hârtie!?
